Expesial blog

VIATA ESTI TU!

Joaca-te frumos!

Dialoguri noi

Inceputul

Iar e zi si iar e noapte.Iar ii vara,iar ii iarna-vorba unui cantec...Timpul se scurge intr-un ritm accelerat.Si tu simti asta,nu-i asa ?

De ceva vreme ma napadesc tot felul de intrebari :’care e sensul vietii ?’,’cine sunt eu ?’,’ce vreau de la viata ?’,’cum sa creez ce vreau in viata mea ?’,’de ce m-am nascut in aceasta familie ?’,’de ce m-am nascut in aceasta tara ?’,’am avut si alte variante de viata ?’,’ce niaba e cu criza asta ?’,’cum sa traiesc in abundenta ?’ si multe,multe altele.

Azi,o zi obisnuita.Navighez pe undele mai mult sau mai putin involburate ale net-ului.O intrebare nu-mi da pace cu precadere :’ce este creativitatea si cum sa o manifest in viata mea ?’...Trebuie sa muncesc din greu ?...trebuie sa invat timp indelungat ca sa fiu creativ ?...Imi trece prin minte o vorba haioasa :’cine-i harnic si munceste N-are tot ce isi doreste,cine-i lenes si chiuleste are mult si izbandeste...’.Uita-te-n jur !Nu-i asa ?...-imi suna in urechi...

Imi aduc aminte ca am citit mai demult ,acum cativa ani,un articol in care era prezentat discursul presedintelui Oracle, Lawrence Ellison.Il caut pe net si dau de el.Ai auzit de Oracle ? Oracle Corporation este o companie americană de software cu peste 74,000 de angajaţi, ce se specializează în comercializarea soluţiilor pentru alte companii şi organizaţii. Compania este prezentă şi în România, unde are peste 1.200 de angajaţi. Pe data de 20 aprilie 2009 , Oracle a anunţat achiziţionarea companiei Sun Microsystems.

Iata discursul :

Lawrence Ellison, presedintele Oracle, le-a tinut urmatorul discurs studentilor care au terminat facultatea Yale. N-a putut sa-si termine discursul, deoarece a fost dat jos de pe scena:

"Daca ma uit la voi nu vad nici un viitor fericit, nu vad nici un director proeminent. Acum, sigur sunteti bulversati. Asta e normal. Totusi, va puteti intreba, cum vin eu, Larry Ellison, care n-am terminat facultatea, ca sa va judec pe voi, studentii celei mai renumite facultati? Stati sa va explic!

Deoarece eu, Lawrence Ellison, al 2-lea cel mai bogat om a planetei, am picat la facultate si voi nu. Deoarece Bill Gates, cel mai bogat om al planetei, a picat la facultate si voi nu. Deoarece Paul Allen, al 3-lea cel mai bogat om al planetei a picat la facultate si voi nu.

Si deoarece Michael Dell, care momentan este doar pe locul 9, a cazut si el de la facultate si voi nu. Si domnul respectiv este in ascensiune.

... Acum, sunteti clar foarte bulversati! Si asta este foarte, foarte normal.

Dati-mi voie sa va incurajez, n-ati terminat degeaba facultatea si n-ati facut degeaba rost de o diploma.

N-ati pierdut 5 ani degeaba. Din contra, ati invatat sa munciti pentru bani putini , sa va faceti cunostinte si sa faceti cunostinta (mai deaproape) cu cuvantul TERAPIE. Toate acestea sunt foarte utile. O sa aiba lumea nevoie si de salahori ca voi. O sa aveti nevoie de cunostinte, de programare la terapie la un psiholog.

Fiindca voi n-ati cazut la facultate, n-o sa fiti niciodata printre primii 10 cei mai bogati oameni de pe Pamant! Si va trebui sa va impacati cu un salariu patetic de 200.000 de dolari pe an, salariul urmand sa il primiti de la un fost coleg de facultate, care a cazut la examene si a fost dat afara!

Acum, probabil va ganditi daca mai e vreo speranta pentru voi. Nici o sansa! Voi sunteti deja pierduti. Deja aveti creierul distrus in proportie foarte mare, ...irecuperabila.

Acum, ma adresez celor care inca nu au terminat facultatea:

LASATI BALTA FACULTATEA, FACETI-VA BAGAJELE SI PLECATI! Nu reveniti! Indepliniti-va visurile! Fiindca sigur va spun ca, daca vi se distruge creierul, veti disparea mai repede de pe scena afacerilor decat dispar eu acuma de pe aceasta scena gratie agentilor de paza!"

M-a lasat ‘cracanat’ !Ce spune asta,frate,e nebun ?!Si o face intr-un public... nu oricare...

Eu nu cred ca e nebun !Are dreptate !Ca om care ‘am slujit sistemul de invatamant’ aproape 25 de ani,pot afirma cu toata convingerea ; « Da,are dreptate ! ».Scoala ,de fapt sistemul actual ‘indobitoceste’oamenii.Nu ma intelege gresit !Vorbesc de SISTEM,nu afirm ca educatia nu e necesara.Sistemul trebuie schimbat !Pentru ca nu se poate numi educatie un sistem prin care oamenii sunt de fapt,DRESATI...

Iata ce gasesc pe DEX online :educatie- influentare sistematică si constientă a dezvoltării facultătilor intelectuale, morale si fizice ale copiilor si tineretului; totalitatea metodelor folosite în acest scop.

Rezultatul acestei ‘influentari’,il vedem si mai ales il traim cu totii !

Intr-adevar,nimeni nu ne invata SA TRAIM VIATA !Sa ne bucuram,sa fim fericiti,sa fim sanatosi,sa ne realizam visurile care ni le dorim !Cine sa o faca ?Uitati-va la fetele profesorilor-inclusiv la fata mea !-si nu e greu sa va dati seama de viata pe care o duce fiecare !

Eu unul m-am saturat !Imi vine sa urlu !Nu vreau sa mai particip la ‘indobitocirea oamenilor’ !Era o vorba :’dormi linistit !tara te vrea prost !’.Nu tara,ci cei care conduc,cei din ’varful piramidei’ si de care nu avem nici macar habar !

Da’ nu la ei e’buba’-foarte bine !sa faca ce vor !-ci la noi,in cap...Pentru ca nu sunt singurul care mi-am dat seama de asta,multi au vazut asta cu mult inaintea mea...Nu cred in critici,judecati ,analize mai mult sau mai putin pertinente,ci in SOLUTII !!!

Iar solutiile sunt in fiecare dintre noi !DACA VREAU SA SE SCHIMBE CEVA, MA SCHIMB EU MAI INTAI !Incep sa privesc realitatile si din alte perspective,mai curajoase,dincolo de limitele in care am fost dresat !Incep sa-mi pun intrebari care ma socheaza uneori si pe mine...Cred ca si tu iti pui intrebari !Dar, apare FRICA de raspunsuri...Stiu !Te inteleg !Trec si eu prin asta !... Dar numai eu pot iesi din ‘cutia ‘ in care singur m-am bagat...Da’ asta e o poveste mai lunga,in care poate vom intra mai incolo...

Deci,sistemul de dresaj actual...Iar folosesc DEX online :dresare- a învăţa, a deprinde o persoană să se comporte într-un anumit fel, stabilit de mai înainte de alţii, a obişnui pe cineva să se poarte într-un anumit fel în diferite ocazii;a învăţa, a obişnui, a deprinde un animal să facă, la poruncă,la comanda, anumite mişcări sau să îndeplinească anumite acţiuni.Interesnt,nu ?!Recitesc definitia ‘educatiei’...Cate asemanari !...

Nimic despre ‘creativitate’...

Caut iar in DEX definitii pentru CREATIVITATE - dispozitie potentială de a crea, însusirea de a fi creator.

Pai,nu asta ar trebui sa faca scoala prin educatie ?Cine ti-a spus vreodata ca tu ai insusirea,potentialul, de a-ti crea viata asa cum iti doresti ?Mie,unul,nu mi-a spus asta nici-o-da-ta...niciodata !

Imi vine sa strig din toti rarunchii : « M-AM SA-TU-RAT ! A-JUN-GE ! ».Si chiar o fac !...Am innebunit...Da,am innebunit !...Tu,nu ?...

« Stii de ce nu sunt pline spitalele de nebuni ?Pentru ca nu au locuri pentru toti cei dinafara ! »- amuzandu-ma de ce chestie imi trecu prin minte...

Oauuu !...Am innebunit !...Da,dar macar eu recunosc !Tu ?...

« Nebunia recunoscuta este primul semn ca incepi sa te trezesti din ‘somnul cel de moarte,in care te-adancira barbarii de tirani...’ »auzii o voce abia soptita venind parca de-afara,parca dinauntru...

Privesc cu uimire in jurul meu...Ce-i asta ?...M-a pus dracu’ sa imi pun intrebari si...acum aud voci...E clar,m-am dilit !Alo !Salvarea ?Veniti repede !...

« Nu,nu te-ai dilit !Diliu ai fost mereu !... »-se auzi un chicotit ...cald...nu ironic...

« Iar de salvat,stai linistit,n-o sa vina nimeni sa te salveze... »-continua mai clar parca,vocea...

« Bine !Ma predau !Cine naiba esti ?... »

Offf !Suna interfonu’.Trebuie sa las totul balta !Ma ridic,si apas butonul pentru a permite persoanei sa intre.E o prietena care mi-a adus un dar ‘gustos’.E tort din fructe !Stia ca-mi place !Mi-l da,nici n-apuc sa-i multumesc ca pleaca valvartej :P a ! Ma grabesc,am treaba !-se auzi in urma ei.

Hmmm !Apuc sa vad usa cum se inchide in spatele ei.Uite,na !Oamenii seriosi au treaba si se grabesc sa o faca !Iar eu ?...Eu sunt ocupat cu nebunia...Oare de ce asa ?...

« Pentru ca tu ai avut curajul SA TE OPRESTI !Pentru ca te saturasesi !Pentru ca nu mai voiai ca sa fie asa dificil.Pentru ca stiai in sinea ta ca se poate mai SIMPLU si mai USOR !Pentru ca nu mai voiai sa te afli in treaba,asa ca un robot !Sa continui ? »-se auzi din nou...

Hopa !Iar aud voci...

« Cine esti ? »-intrebai din ‘sfanta’curiozitate.

« Cine sunt eu ?Dar tu,TU CINE ESTI ? »-continua vocea.

« Haida,bre !Eu te-ntreb pe tine ,tu pe mine...o s-o tinem asa pana maine ! »-zisei eu,uite al naibii asta mi-a furat una din intrebarile care demult ma chinuieste...

« Te grabesti ?Si daca te grabesti,catre ce...Unde vrei sa jungi asa repede ?Ai treaba ?Parca mai devreme,aveai alta parere ! »

« Esti ghidus ?Sau faci misto de mine ? »-am raspuns.

« Nu !Te intreb foarte serios :CINE ESTI TU ? »

« Ma predau !Eu sunt Marian,sunt un barbat la varsta maturitatii(biologic vorbesc,in rest...dumnezeu cu mila !),sun sot,tata a doi copii-ba nu biologic,trei,dar de crescut,am crescut doar doi-nu intru in amanunte,poate mai incolo.Sunt profesor-invatator la baza cum imi place sa spun altora.Sunt ‘apropitar’-propietar e nevasta-mea...ea a mostenit casa...Sunt diplomat in stiinte economice,in drept penal ,in comunicare(p-asta chiar am facut-o din pasiune,restu’...c-asa trebuia !).Sunt trist.Sunt nefericit-dar nu din cauze exterioare,ci interioare ‘simt un gol inauntru,o mare nebunie in cap,si parca nu ma gasesc...’.Sunt... »

« Vad ca esti multe...roluri...Da’ cine esti tu cu adevarat ? »ma intrerupse iar vocea.

« Auzi !Nu crezi ca e timpul sa-mi spui si tu cine esti ?Nu ma mai aburi atata !Un nume,un ceva acolea-sa,sa stiu si eu cu cine ma-nconversez... »

« Vrei sa-ti dau un nume ?Ma cheama cum vrei tu !Si am venit pentru ca tu m-ai chemat !Iar daca vrei musai,sunt...’cineva sus-pus care te iubeste’ ! »

«Hm ! Imi faci si declaratii de dragoste !Interesant !Da’ cine naiba te-a pus acolo sus,si pe ce criterii ? »-am continuat,putin iritat.

« Nu vreau sa te sochez cu raspunsul meu,dar n-am incotro !Esti prea insistent !CHIAR TU !TU m-ai cocotat acolo sus !Iar de iubit sa stii ca TE IUBESC CUM NIMENI NICIODATA nu te-a iubit !Asta chiar nu ai cum sa o intelegi vreodata... »

« Bine !Vad ca n-o scot la capat cu tine !Daca tot esti aici, poti sa-mi raspunzi la niste intrebari care ma chinuiesc de ceva vreme ? »

« Pai,chiar asta incepusem sa fac !Iti raspundeam la una dintre intrebari !Dar vad ca pricepi greu !O s-o luam mai incetisor !Te ascult !Intreaba ! »

Asa s-a nascut dialogul cu « cineva sus-pus,care ma iubeste »,dornic fiind sa aflu cat mai multe raspunsuri la framantarile mele.

« Apropo de creativiate,ma preoucupa asta de ceva vreme !Acest potential al creativitatii il au toti oamenii ? »-am inceput dialogul,eu.

« Da !Absolut toti oamenii ! »-imi raspunse.

« Si atunci de ce nu il manifesta toti ? »-am continuat curios.

« Mai bine m-ai intreba de ce nu-l manifesti tu ! »

Ma lasa cu gura cascata...Revenindu-mi cu greu,am continuat : « Dar eu...eu creez... »-oare ce naiba creez,nu-mi trece nimic prin minte...

« Ce ?Durere,suferinta,greu,complicat,griji,frustrari...Apropo,ce te trezeste dimineata ?Hai,fii ONEST cu tine ! »

Fulgerator mi-a trecut prin fata ochilor o imagine : «E dimineata. Sunt in pat.Deschid ochii...Spatele ma cam doare...Of !O alta zi...Noroc cu ‘sfanta pisare’,ca nu m-as fi mai trezit...O alta zi de cacat...La naiba cu toate...Oare ce TREBUIE sa fac azi ?...Si plin de sictir imi fac toaleta-cand m-am privit in oglinda,am exclamat :« Ce fata de tampit am ! ».Ma imbrac si ‘fumez o cafea’ ganditor...Griji...Frustrari...Ma simt deprimat. »

« Deci,cam asa incepi tu sa-ti creezi o noua zi !Oricum, a fi SINCER cu tine insuti este primul pas in a deveni constient.Si cam asa isi incepe ziua, un creator...al vietii dure,dificile ! »

« Deci sunt un creator ! »-exclamai eu.

« Da !Absolut toti oamenii sunt maestri creatori !Dar unii isi asuma RESPONSBILITATE,iar ceilalti arunca vina pe unu’ si pe altu’ pentru viata « de tot rahatu’»pe care o duc...pe guvern,pe partide,pe Base’,pe conspiratii mondiale,pe tara...Oricine altcineva e responsabil de viata lui !Numai el,nu !El isi afirma sus si tare i-res-pon-sa-bi-li-ta-tea !Si chiar e iresponsabil pentru simplul fapt ca inca ‘doarme’,este inconstint.

Acum depinde de fiecare daca ii place ceea ce creeaza,daca se simte bine sa traiasca cu creatiile sale !

Din ceea ce am vazut,cum iti incepi tu ziua,nu prea mai ai chef de viata ! »

Avea dreptate ! « Oare cum o fi sa ai chef de viata ? »Nici n-apucai sa termin,ca vocea continua :

« Incepe cu ACCEPTAREA !Incepe sa te RESPECTI asa cum esti !Chiar cu fata aia a ta naspa...glumesc,desigur.Ai fost invatat ca frumosul se defineste prin anumite tipare !Fals !Frumusetea se afla in ochii privitorului !Ti s-a spus ca esti destept daca ai multe diplome...Tu ai...Altii au,si...sunt fericiti ?Observa ca tara in care traiesti a fost condusa dupa ’89 de oameni cu multe studii universitare...ca cei mai bogati oameni din tara,dar si de pe glob, nu prea au multe studii .Sa continui ?O poti face si singur doar observand lumea in care traiesti...

Ai fost’dresat’( termen cu definitie similara ‘educatiei’) sa fii ipocrit ! Inca din familie,apoi la scoala ti s-a spus sa nu spui ceea ce gandesti,sa-ti infranezi natura din tine,ca... ‘nu-i frumos !’.Iar biserica te-a invatat ‘ca-i pacat’cam orice ai face natural,din inima, in viata.Toti ti-au spus ca daca nu faci cum iti spun ei vei fi pedepsit-si chiar te-au agresat verbal,te-au batut uneori,te-au privat de multe lucruri,te-au facut sa te simti’ultimul om’-,iar in aceasta ‘ hora’a vinovatiei ti-au promis ca oricum vei ajunge in iad.Apropo,ai vazut ca nici cei declarati sfinti nu au stiut pana in ultima clipa a vietii lor unde se vor duce:in iad sau in rai ?De parca ce au trait sau ce traiesc cei mai multi dintre oameni azi este rai !

Iar sentimentul unei vinovatii perpetue te-au facut morocanos,ursuz,trist,fara chef de viata.Acum nu arunca vina pe nimeni.In ultima instanta,inca inainte de a veni pe acest pamant,chiar tu ai ales conditiile astea.Poate ca e timpul sa te intrebi de ce ai facut-o ! »

« Mi s-a parut mai distractiv asa ! »-imi iesira cuvintele pe gura,pe negandite.

« He !He !He !!!...rase cu pofta.Chiar asa,ti s-a parut amuzant !Ca intr-un motaigneruss,urci incet,cobori fulgerator,si iar...si iar,iti vine sa vomiti de frica,dar iar te mai dai o tura...Pentru ca e provocator.E palpitant.Te face sa simti ca traiesti !»

« Da,chiar asa, aleg sa creez durerea,suferinta pentru ca ma face sa ma simt viu ! »-ma pocni drept in frunte revelatia.

« Ai pus punctul pe... ‘A’ !ALEGEREA !Hai ca nu esti asa tampit cum credeai !Glumesc !

Un pic de deschidere si totul incepe sa curga !Tu doar PERMITE !In fiinta ta sunt multe usi ferecate cu lanturi si lacate.Ce e dincolo de aceste usi ?-tot ce ti-ai imaginat,tot ce ai visat tu vreodata in taramurile astea si-n celelalte...Tot ce ti-ai DORIT sa creezi in viata ta,dar nu ai reusit sa manifesti in acest plan fizic...Iar ALEGEREA este cheia care te ajuta sa dechizi aceste usi... »

« Uf !Da’cum sa fac asta !Ca nu stiu !Ma poti ajuta ? »

« Nimeni nu poate sa deschida aceste usi,in afara de tine !Dar atentie !Esti tentat sa mergi in minte si sa analizezi !Asa devii spiritual,precum cei din New Age.Mintea nu poate crea nimic.Asa ca ,incearca un pic mai jos,in inima-incepe sa SIMTI ! »

« Dar nu simt nimic ! »adaugai eu,plin de naduf.

« Minti !Minti pentru ca esti in minte,de acolo vorbesti acum.Simte unde se afla energia acum cand afirmi ca ’nu simti’ ! »

« Intr-adevar !Simt ca energia se afla in zona capului.Uimitor,cand ma concentrez in zona inimii,parca...parca...SIMT !Ura !Simt !Asa este ! »- spusei eu bucuros.

« Hai sa ne imaginam ca ai in mana ta vestitul’pestisor de aur’ sau ca ai in fata’ginul’care tocmai a iesit din lampa fermecata.Ai grja,eu nu sunt nici pestisorul de aur,nici ginul-eu nu indeplinesc dorintele cuiva,ci doar pe ale mele!Deci,s-o scurtam :’3 dorinte’.Acum !Ai 5 secunde ! »

« Aaaaaa...Aaaaa... Stai putin !Asteapta !»il priveam tamp,cu un ranjet pana la urechi...

« Time out !Gata !S-au scurs cele 5 secunde ! »

« Nu-mi trece nimic prin cap !-da’ chiar nimic nu-mi suna.S-o fi defectat soneria...

« Nimic ai spus ?!Nimic ti se va indeplini !Gata,au plecat baietii !Cred ca, cu tot cu dorinte... »-imi spuse el ferm.

« Ihii !Deci tre’ SA STIU CE VREAU ! »

« Bingo !Einstein era biet copil pe langa tine ! »

« Ma iei in tarbaca! »ma burzului eu.

« Nu !Nu mi-as permite !Glumesc doar !Vad ca repede te imbufnezi !Iei totul in serios !De-aia esti asa ursuz,de cin’ te vede zice ca esti ursul care da iama la oi !Guru,sfintii din diversele religii si oamenii politici sunt asa de sobri.Incearca numai sa glumesti cu vreunul.Te sageteaza cu privirea si-ti mai spun si ‘vreo doua de dulce’.Nu au timp de glume.Sunt prea ocupati cu...’salvarea celorlalti’...

Deci,incepe sa RAZI,sa te amuzi.Mai ales cand lucrurile nu merg pe fagasul dorit de tine.Cu umor lucrurile curg mai usor,mult mai usor.Umorul dizolva obstacolele ! »

« Sa rad asa ca prostu’ ? ! »-gandii eu.

« Nu e necesar !Pune fata aia tampa de om serios si pierde-te in nebunia judecatilor tale.Daca asta iti place... »imi raspunse,uitand ca el imi putea citi si gandurile...

« Ai dreptate !Cand rad simt ca ma relaxez !Vad lucrurile mai limpede ,mai clar.Si...nu mai doare asa...Parca suferinta se transforma intr-o stare de bine. »-imi adusei aminte de ultima oara cand am izbucnit intr-un ras cu pofta in mijlocul unei situatii naspa...Chiar asa,cam de mult n-am mai ras cu pofta ! « Da’ nu toti oamenii politici nu au simtul umorului.Cunosc eu pe unu’ care l-a intrecut pana si pe bula in umor...da’ el inca n-a aflat !Si nu toti preotii,profesorii,functionarii publici.Ci o parte dintre ei. Cam 110% dintre ei... »continuai amuzat.Dupa cateva chicoteli adaugai : « Auzi !Ai cam luat-o pe aratura...si eu dupa tine ca plugul...Pai vorbeam despre CREATIVITATE ! »

«Ce frumos le spui tu bibicule !Pai-ca sa te citez...SINCERITATE...ACCEPTARE...PERMITERE...ALEGERE...SIMTIRE...SSA STII CE VREI...UMOR...RAS...toate acestea deschid ruginitele lacate pe care tot TU le-ai inchis candva,demult tare...Stii,chiar ai fost atat de destept ca nu ai pierdut aceste chei.Le-ai pus acolo,bine ascunse,si te-ai prefacut ca ai uitat unde !Stiai ca va sosi momentul sa le folosesti !Vezi,EU acum doar iti reamintesc !

« Gata !Am inteles !Am niste usi,niste lacate,niste chei...Si... »

« Ai inteles pe naiba !Zi mai bine ca te-ai plictist... »

« Da,m-am cam plictisit ! »

« Plictiseala...Stii care e sursa plictiselii ? »

« Nu ! »am raspuns scurt, vadit...plictisit.

« Bine !Pa ! Mai vorbim data viitoare ! »-imi intoarse spatele si pleca.

« S-a suparat...-gandeam eu...Si ce daca !Mai da-l in ma-sa de infumurat...prea le stia el pe toate ca un OM mare... ».Facui stanga imprejur si din cativa pasi eram in fata celei mai de temut arme de indobitocit,de pe planeta-televizorul.

Alte chestii despre CREATIVITATE si nu numai...

A doua zi m-am trezit,am facut un dus si,bineinteles mi-am ‘fumat cafeaua’.Nu mai aveam acea stare naspa.Ma simteam mai vioi !M-am amuzat putin jucandu-ma cu ‘aligatorii’-asa le spun celor trei catelusi,puii iubitei mele Pufa,un bichon havanez de toata frumusetea.Cand i-am luat in brate incercau-si chiar reuseau- sa ma linga pe fata si sa ma muste de nas,de urechi-de-aia le zic eu ‘aligatori’...

Apoi am ‘plecat’ la intalnirea cu partenerul meu de dialog.

« ACUM SUNT AICI ! »-mi-am facut eu simtita PREZENTA.

« Bine te-am regasit dragul meu ! »imi raspunse. « Ei !Cum te simti ?Ti-a trecut plictiseala ?Si,apropo,nu-i frumos sa injuri pe la spate !Daca « ai sange in instalatie », fa-o in fata !Oricum,ma amuza frustrarile tale !Stai linistit ca nu ma supar,pe prosti si pe nebuni nu te poti supara !...Am glumit !Nu ma supar pentru ca stiu ca nu este vorba despre mine !Stii,daca mergi pe strada si vezi un cacat,ocoleste-l si mergi mai departe !Nu e nevoie sa te bagi cu nasul in el... »

Am ramas masca... « Asadar m-a auzit !...Bine ca nu este suparat ! »gandeam eu.Nici nu bagasem de seama ca a pronuntat un cuvant ’urat’-cum invatasem eu inca de cand eram mic...

« Deci,vorbeam de plictiseala,continua el.Plictiseala este o stare a mintii. Ea are mereu intrebari,preocupari de a analiza,a judeca,a critica,a fi intr-o stare permanenta de nemultumire...Initial mintea nu a fost construita pentru asta.Era doar un instrument folosit pentru depozitarea amintirilor experientelor fiecarui inger care traia pe pamant.Nu intru in prea multe amanunte,dar vreau sa-ti spun ca tot ei creasera aceasta planeta,ca pe un loc in care sa manifeste in planul fizic ce voiau,cu scopul de afla raspunsul la intrebarea ‘cine sunt eu ?’-adica fiecare dintre ei.Intre timp unii au acumulat mai multe experiente,altii mai putine.Asa ca s-a hotarat sa se realizeze o uniformizare a mintilor,pentru ca toti sa aiba o perceptie unitara asupra realitatii fizice.Nu cataloga asta neaparat ca un pe un lucru rau !Acelasi proces a avut loc si cu trupurile fizice.Crede-ma n-ai vrea sa vezi cum aratau corpurile oamenilor pe atunci.Pe unele,conform tiparelor de azi,le-ai cataloga drept ‘hidoase’...

Pe atunci,mintea era in seviciul sufletului sau spiritului,cum vrei sa-i zici.Mintea era sevitoarea spiritului !Ceea ce nu e un lucru rau,sa fii servitor ! In procesul de uniformizare a mintii,cei care coordonau actiunea,un fel de conducatori,au observat ca mintea putea fi influentata.Asa a aparut controlul mental sau hipnoza de masa.Ai auzit de hipnoza de masa ?! »

« De hipnoza am auzit !dar nu imi e prea clar cum e cu ‘hipnoza de masa’ ! »

« Nu prea sau deloc ? » spuse,privindu-ma zambind.

« OK !...Mai deloc...Continua ,te rog ! »-raspunsei curios la ce va urma.

« OK-iar te citez...numai oamenii ‘mari’sunt citati !Sa continuam ! »

« Iar ma iei la mishto ! »

« Nuuu,doar glumesc,ti-am mai spus doar !Putin umor !Ai uitat ?...Si ca tot veni vorba...Incearca sa nu mai iei nimic ca pe un afront personal.FII ALCHIMIST ! Permite ca energiile cuvintelor celuilalt-mai ales cand nu-ti convin-sa le transformi ! »

« Cum ? »-eram tare nerabdator sa aflu.

« SIMPLU !Apropo,o alta cheie ! INSPIRA si EXPIRA de cateva ori,profund, pana in abdomen.Si nu analiza cuvintele in minte.Astfel transformi energia trimisa catre tine cu intentie nu tocmai buna,in energie care iti va folosi tot tie.Aceasta energie iti va folosi in procesul de CREATIVITATE !Iata cat de simplu poti fi alchimist ! »

« Oau !Ce simplu ! »

« Da,foarte simplu !Pana intri in minte...Dupa care devine’greu’,’complicat’ in urma analizelor,judecatilor ‘de valoare’...Sa vezi cand apare indoiala-care provine,ai ghicit !,tot din minte...Asa ca nu-ti cer sa crezi ce-ti spun,ci doar experimenteaza si vezi ce simti ! »

« Si daca te minte ? »-imi rasari un gand pe nepusa masa... « Daca e diavolul care te ispiteste ! »-continua acelasi gand...

« Ti-e frica,asa-i ?! »-adauga el imediat.

« Un pic... »-recunoscui eu,cu juma’ de gura.

« FRICA !Un aspect al mintii.Frica ,ca tot ce stie se poate prabusi si ca,ea, mintea va muri.Vezi ,frica de moarte unde isi are obarsia !Frica face parte tot din mecanismul controlului hipnozei de masa.Oamenii pot fi controlati doar daca le e frica de ceva.Astfel au aparut conceptele de’diavol’,’demon’,’satan’,’lucifer’ si toata pleiada...De atlfel frica isi are originea inca de la inceputurile cand tu ai devenit un inger de sine statator,cand ai purces din TOT CEEA CE EXISTA,in afara,in vid.Odata cu intrebarea’cine sunt eu ?’-poate era mai bine sa nu ti-o fi pus !...,a aparut si frica ca nu te vei mai putea intoarce vreodata ACASA.Dorul de ACASA nu te-a parasit niciodata ! »

...-ramasesem mut... « ADEVARUL !...Adevarul !...Ce este adevarul ?...-abia ingaimai eu.

« Adevar...minciuna...este TOT CE ALEGI TU sa fie,una sau alta !Adevar este tot ceea ce simti tu ca este adevar !Uite ca am ajuns de unde plecasem.Hipnoza de masa !Tu stii de exemplu,ca 2+2=4,ca pamantul e rotund,si multe altele.Asta ca sa dau cateva exemple simple de tot ! Te intreb de unde stii toate astea ? »

« Cum de unde stiu ?Asa am invatat la scoala ! »-ii raspunsei uimit ca mi se parea ,cat de normal este raspunsul.

« Te-ai intrebat vreodata cate lucruri au invatat oamenii in decursul sutelor de mii de ani ca fiind adevaruri,iar ulterior si-au dat seama ca se inselasera ?Sau cati oameni au fost ucisi in istorie pentru ca spuneau adevaruri care nu se potriveau cu cele ale vremii ?Da,oamenii au ucis ,si o fac si astazi daca le spui ca,credintele lor nu mai sunt valabile,nu mai functioneaza.Spune-i cuiva ceva care nu concorda cu credintele sale !Ce face ?Se infurie,reactioneaza dur- verbal sau chiar fizic.Te-ar ucide daca nu i-ar fi teama ca va fi pedepsit !De cate ori te-au agresat,verbal sau chiar fizic, in copilarie parintii si profesorii ca ‘ nu-i ascultai ‘-adica nu faceai ceea ce credeau ei ca este bine ?Sau cum te sanctioneaza azi sefii daca nu respecti regulile !Societatea te pedepseste daca incalci legile !Dar tu vezi prea bine cum unii incalca grosolan legile,si nu patesc nimic,iar altii fac te miri ce si mai nimic si sunt aspru sanctionati.Tara voastra a intrat in UE si-n NATO...Cine a intrebat-o vreodata pe tara ce vrea ?Dar pe tine ?...Dar pe el ?...Dar pe ea ?...

Dar VIATA este cel mai bun maestru !Schimbarile prin care trece azi omenirea –criza economica,sociala,schimbarea climatica,cataclismele-vin sa puna in miscare energiile blocate in credinte vechi.Se schimba mentalitatea !Se trece de la ‘turma’de sclavi condusi de o mana de oameni la o societate in care individul constientizeaza ca el este CREATORUL propriei vieti,a propriei realitati si isi asuma responsabilitatea creatiei.Tot mai multi oameni ies din aceasta hipnoza de masa care dureaza de sute de mii de ani.Puterea se intoarce impotriva tuturor celor care vor sa o pastreze cu orice pret ! »

« Si care sunt acele sisteme de credinta care ne tin sub controlul hipnozei de masa ? »

« Tote credintele care te fac sa te simti slab,care au in centrul lor pe cineva care trebuie sa te conduca,sa te supuna vointei lui,sa te mentina in starea de rob,de la care tu sa astepti sa-ti dea ceva-de regula cat sa supravietuiesti,care te fac sa te simti vinovat pentru ceea ce gandesti,vorbesti sau faci-sub pretextul ca nu sunt in concordanta cu nu stiu ce porunci,legi sau reguli-dar tot ei iti spun din cand in cand ca ai liber-arbitru,care iti spun ca numai el sau ei iti pot face viata mai buna,care iti promit raiul amenintandu-te neincetat cu iadul,care iti spun ca te-ai nascut din pacat si tot asa vei muri,care iti neaga natura ta fireasca de OM.Unde sau cine te-a invatat SA FII FERICIT, SA TRAIESTI IN ABUNDENTA,SA FII SANATOS,SA ALEGI SA CREEZI IN VIATA ceea ce iti PLACE si te BUCURA,SA TRAIESTI cu PASIUNE,SA ACTIONEZI din INIMA,SA AI INCREDERE TOTALA IN TINE ? »

« Da,nimeni...chiar nimeni si nicaieri...nici parintii,nici profesorii,nici in biserica,nici in societate... »-simteam cum o revolta crestea in mine. « Chiar nimanui nu i-a pasat de mine cu adevarat ?!Chiar nimeni nu ma iubeste ?!... »

« Iar te simti frustrat.Reaminteste-ti !Tu esti ALCHIMSTUL !Preia aceste energii pe care le simti,fara a le judeca si transmuta-le prin respiratie !Hai,chiar ACUM ! »

Incep sa respir.Din cand in cand simt cum furia creste in mine.Dar,continui sa RESPIR...Respir...Ma focusez pe respiratie si nici un gand nu mai imi trece prin minte.Respir...Doare...ceva doare al naibii de tare inauntru...Doar simt durerea si continui sa respir...Nu stiu cat a trecut...Parca a fost o vesnicie...Parca a fost o clipa...

« Cum te simti ? »-auzii abia soptit vocea.

« Un pic mai bine...Da ,e mai bine. »-ma simt intr-adevar mai usurat.

Mai doare putin !... »

« ELIBERARE !Asta ai facut tu.Ai permis unor energii demult blocate sa curga,sa se miste.CONSTIENTIZAREA prin care ai trecut asta a facut !Ai inceput sa devii LIBER !Ai deschis niste usi ferecate de eoni de timp ! »

« Da,dar doare al naibii de tare ! »-scancii eu.

« Stiu !Dar ce preferi, evenimente dramatice exterioare sa creeze cadrul acestor schimbari sau pur si simplu,constientizarea !Cu cat vei depune mai multa rezistenta la ce se intampla in jurul tau,neacceptand,judecand,criticand,revoltandu-te chiar,cu atat organismul tau va slabi si in scurt timp va ceda.Si ura si la ...cimitir !Nu-i nicio nenorocire ca vei trece ‘dincolo’,ba chiar iti poate prinde bine o pauza !Daca asta vrei !Tu, ce vrei tu,este cel mai important pentru tine !Nimic nu e corect sau gresit !Nimic nu e bine sau rau !TU DECIZI !Nu lasa pe nimeni altcineva sa hotarasca in locul tau ! »

Ma simteam mult mai bine ACUM !

« Batrane,iar ai luat-o pe miriste !CREATIVITATEA tati...pe unde ai lasat-o ? »-ma amuzai eu.

« Tata avea o vorba :’batran e ta’tu,si ma-ta si tot neamu’ lu’ care...te-a cacat !Iti place ce ‘cool’ injur ?Sau credeai ca nu stiu sa fac asta ? »

Ramasei perplex... « Tu injuri ca un birjar ?!...Spui atate lucruri minunate,si acum fleoshc cu mamaliga-n geam...Injuri ca un taran !... »

« Prost,urat si cu bube-n cap...Despre taranu’ la care faci referire,spuneam !Glumesc si am... umor !Da,pentru ca imi place sa joc diferite roluri,alegand asta constient.Pentru ca ma simt intreg si complet,si ma iubesc in totalitatea mea !Pentru ca NU CONTEAZA parerea nimanui despre mine,ci doar a mea ! »

Si totusi nu simteam frica fata de el.Nici repulsie.Ma simteam in siguranta in preajma sa.Ma amuza si ma intriga in acelasi timp.Simteam ca il stiu de cand lumea si totusi nu-l cunosteam demult...Oricum era placut sa fiu acolo cu el !

« Ca sa manifesti creativitatea,un dar pe care il ai tu,dar si toti ceilalti,e necesar sa alegi ce este ADEVAR pentru tine !-vezi,n-am uitat,de subiect,dar din cand in cand mai facem ‘cate un ocol’...Raul curge cu ‘ocoale’...nu drept...Asa ca ai RABDARE,lasa totul sa curga,ca ‘mai e pana departe...’.Nerabdarea e rezistenta la curgere !Deci ce alegi ca adevar pentru tine ? »

« Stii,intrebrea ta imi aduce aminte de o vorba :’decat urat,prost si sarac,mai bine frumos,sanatos,destept si bogat...’. Asta e raspunsul meu ! »-zisei cu fermitate in glas.

« Deci,care din ele ?Primele sau... »-ma intreba ingaduitor.

« Ai,na !Bre ! si matale acum...Primele...aaaa...pardon a doua parte a zicalei... »-ma balbai eu,incurcat ca nu pricepe ceva atat de simplu.

« Am sa-ti raspund ’a la radio erevan’ :daca vrei sa fii frumos,sanatos,destept si bogat,atunci de ce crezi ca esti... urat,prost si sarac ? »

Asta ‘ ma puse in cur’.Avea dreptate !Daca...da,de ce ...nu... ?!

«Hai scoala !N-o mai face pe victima !Una-doua devii plangacios...ca ala,cum ii zicea...’Efrem Sirul ’.Si multi romani se mira ca e nashpa in tara,dar nu mai prididesc sa se planga,sa critice in dreapta si-n stanga,sa injure prezentul si sa regrete trecutul.Degeaba imnu’ tipa la ei :’desteapta-te romane !’,ei nimic...Batman !Batman !...Dorm si asteapta sa le dea cineva ceva...Si le da,cat sa nu moara...Nu-i nimic se vor trezi intr-o zi !Cand vor sti ce vor cu adevarat :firimituri sau TOTUL !Trezirea insa,se produce individual,cand hotarasti TU sa iesi din turma si sa devii responsabil pentru viata ta,cand iti asumi adevarurile tale,cand iti dai seama cine esti cu adevarat,cand incepi sa stralucesti in toata maretia ta !Cand te iubesti pe tine cu adevarat ! »

« Si cand se vor petrece toate astea ? »-il intrebai plin de nerabdare.

« ACUM !AICI ! »-imi raspunse scurt. « Nu maine,nu poimaine,nu in 2012.ACUM ! »-adauga.

« Acum ?!Ce inseamna asta, iti bati joc de mine ? »-am racnit iritat.

« Usurel,nu te otzari asa la mine !Vezi ,daca ti-as fi servit numai vorbe dulci,stateai linistit intr-o’dolce farniente’-asta e hipnoza,manipularea-cand cineva iti promite ‘luna de pe cer’ si-ti spune s-astepti, ca intr-o buna zi ti-o va aduce cineva,va veni un salvator.Iar un altul,referindu-se la arta iti zice ca pentru a deveni creativ trebuie sa practici 12 ani,sa renunti si sa n-o practici alti 12 ani,dupa care sa te apuci iar...Eu daca ti-am spus ACUM,la care adaug ca numai tu o poti face,nimeni altcineva in locul tau-tu ce faci ?te ratzoiesti la mine.Si culmea, te mai intrebi si daca nu cumva te ispiteste dracu ‘ ?!...

Adu-ti aminte,ca mai devreme ti-am spus ca esti un ALCHIMST !Si ce ti-am mai spus ? »-ma privi bland.

« Aaaaa...aaaaa....A !Da !Mi-ai spus sa inspir si sa expir...siii...m-am simtit mai bine ! »-ma grabii sa adaug.

« Si cat timp crezi ca a trecut cat respirai ? »

« Pai nu ti-am spus,parca o vesnicie,dar parca o clipa !Nu stiu cum sa-ti explic !... »

« Si la ce te gandeai atunci ? »-continua sa ma descoasa.

« Nu am stiut ca esti asa senil !Ti-am spus doar- atunci,la nimic...’nimic imi trecea prin minte’. »-ma amuzai eu de acest joc de cuvinte.

« Nu !Nu sunt senil !Tu ai simtit toate astea,dar nu le-ai exprimat in cuvinte.Dar am simtit si eu ce simteai tu !Si sa nu ma mai lungesc,ai trait experienta lui :ACUM !Cand esti in PREZENT,experimentezi fiinta care esti cu adevarat ! »

«Adica EU SUNT CEL CE SUNT!...Si o bucurie fara margini tasnea din toata fiinta mea !EU SUNT CEL CE SUNT !... ».Izbucnii in lacrimi...dar ce lacrimi !...Plangeam cu sughituri,intreg corpul mi se zvarcolea in spasme ...Nu stiu cat a durat...dar un astfel de plans nu mai traisem pana atunci !Era o descarcare de mari poveri pe care le carasem pana atunci !

In sfarsit ma intalnisem cu MINE !De-atata amar de vreme cautasem in afara mea cee ce se afla de fapt,in profunzimea fiintei mele...Gata !Nu mai pot, ma coplesete iar plansul...

Nu se mai auzea nimic.Era o liniste adanca...Eram doar EU si...atat !

Dupa o vreme ma linistii.In urechi imi soptea duios o voce :

Fericit cel ce ce a constientizat CINE ESTE cu adevarat !

Fericit cel ce RESPIRA constient !

Fericit cel ce are COMPASIUNE fata de fiinta sa !

Fericit cel ce ALEGE sa experimenteze ce doreste sa traiasca in viata sa!

Fericit cel ce SIMTE,dincolo de cuvinte !

Fericit cel ce traieste ACUM si AICI !

Fericit cel ce are INCREDERE totala in fiinta sa !

Fericit cel ce IMPARTASESTE celorlalti din adancul inimii sale !

Fericit cel ce simte ca este intreg,complet si suveran !

Caci el ESTE CEL CE ESTE !

ACASA

Mi-a trebuit ceva vreme sa ma linistesc.Parca nu ma mai simteam asa gol pe dinauntru.Noaptea am dormit ne-ntors !Profund si fara vise.M-am trezit dimineata super odihnit.Nu mai dormisem parca niciodata asa de bine !

La ‘fumatul cafelei’ de dimineata zambii unui gand trecator’ce-ar fi sa scriu despre toate astea ?’.Era un vis al meu de multi ani !Sa scriu !Dar de cate ori ma asezam nu-mi venea nimic !Daca incercam sa scriu de mana imi fugeau gandurile.Cat despre a scrie la calculator...am doua maini stangi ...Nici n-apucam sa bat pe o tasta,ca ma apuca frustrarea !Nu stiam apoi ce sa mai scriu !Nu-i vorba ca si azi e la fel !Intr-o vreme am vrut sa ma inregistrez la reportofon !Maaai bine !Adormeam dupa un minut...

Aveam o idee fixa-sa ‘aud ‘si sa scriu exact ce ‘auzeam’ !Am vazut ca unii numeau asta ‘Channeling’.Mi-ar fi placut asta la nebunie !Am incercat sa chem si eu vreo ‘entitate’ din lumea nevazuta,dar nimic...Se pare ca eram exclus dintre alesi !

Apoi n-am vrut sa mai aud de nicio dictare ‘din eter’.Ma saturasem de toti cei care il ‘citau’pe unul sau pe altul ‘de dincolo’...Voiam ‘SA MA AUD PE MINE’,EU,eu ce spun ?EU !Stiam ca am si eu un EU,un suflet, dincolo de barierele mintii !Dar el tacea !Tacea !Sau poate vorbea prea incet,dar eu nu-l puteam auzi ?! Nu stiu !Cert este ca ACUM m-am apucat sa scriu...da,aud...curge...si scriu la calculator...tot cu doua maini stagi- de fapt cu un deget,dar merge usor...super usor...M-a captivat !Uit sa mai si mananc !Iau doar o pauza de-o ‘bimbaroasa’,dupa care parca ma trage ceva ca un magnet,la scris.Ma simt implinit !In sfarsit ma exprim !In sfarsit creez ceva ce demult visam !Ma mai doare spatele,ma mai ustura ochii,dar in sfarsit ma simt FERICIT ca fac ceva ce-mi place !

Nu stiu daca tu,cititorule potential, vei citi vreodata ‘elucubratiile’mele !Dar NU CONTEAZA !Important e ca ma bucur eu de ceea ce fac !Am chiar si auditoriu !Ii citesc iubitei mele Dana,ceea ce am scris.Ea zice ca se bucura,ca-i place.Ea stie !Din cand in cand mai asculta si Fely,fiica mea mai mica.Dar pleaca repede,zicandu-mi ca n-are chef de prostiile mele... « Iar ne plictiseti cu respiratia ta !Mai stii si altceva ? ».Dar cand ii e rau sau are probleme vine repede la mine « Tati,tati ajuta-ma !Numai tu poti s-o faci !Bine,respir,fac tot ce-mi zici !Numai ajuta-ma ! »

« Ajuta-te singura,draga mea !Eu doar te sprijin si iti dau niste instrumente.Dar nu pot face nimic in locul tau !Tu esti responsabila de propria viata ! »

Si dupa cateva minute,vine la mine bucuroasa si-mi spune « Gata,tati nu ma mai doare nimic !Mi-a trecut !Ce minuni face respiratia ta ! »

« Nu draga mea,nu e a mea !TU respiri,nimeni in locul tau nu o poate face ! » ii raspund.Asa si cu viata !NIMENI NU POATE TRAI IN LOCUL TAU VIATA TA !»

Imi vine un gand :’sa vedem cat o sa te tina si asta !’.Mintea isi face treaba.Pesimista ca de obicei ! « TU ALEGI ! »-heeei,aud iar vocea !

Asa e !EU ALEG !

« Hei !Ca tot ai adus vorba !Iti plac povestile ? »-continua vocea.

« Bineinteles !Mai ales cele cu talc ! »-raspund.

« Toate povestile au talc !Si chiar daca par uneori fanteziste,ele exprima de fapt realitatea !...Deci...A fost odata ca niciodata... »

La auzul vorbelor ma simt ca un copil...chiar sunt un copil-bine intr-un trup ceva cam mare ,vreo suta de kile...si mai bine...muuult mai bine !Dar, NU CONTEAZA !

« A fost odata, ca niciodata... Ba nu! Incepem altfel...

Era pe la cantatul cocosilor, cand ziua cauta din rasputeri sa mijeasca din mrejele intunericului... era cam ca acum cand e criza-ger,ceata si cam...intuneric...Personajul povestii noastre esti chiar tu sau chiar tu, cititorule-cine stie !Dar fii atent, sa nu te pierzi in amanunte !Hai sa-i dam un nume !Tot iti place tie ‘sa numesti orice’...Sa-i spunem Ion !Ion,al nostru, mergea agale pe malul marii asteptand nerabdator ca soarele sa se iveasca din imensitatea neguroasa a apelor. Facu cativa pasi, ingandurat si mii de intrebari ii sunau in cap de simtea ca i se increteste mintea. Din cand in cand, isi amintea ca nimic nu conteaza si respira profund aerul sarat al brizei marine... Asta il facea sa se simta mai bine. Se mai oprea si scruta orizontul enervandu- se din cand in cand: " Ce dracului nu mai rasare soarele asta odata?!" Frigul il strangea tot mai tare. Cand durerea era mai acuta, incerca sa respire. Dupa cativa pasi se simtea iarasi mai bine.

Mai facu cativa pasi si deodata,se impiedica, cazand cu nasul in nisip.Parca se cutremura pamantul sub greutatea lui de elefant. "Baga-mi-as picioarele in ea de viata! Ce viata de cacat duc!..."

Tata avea o vorba: "Decat sarac , mai bine bogat !" Din pacate, toata viata lui a trait doar prima parte a zicalei. Si ca un parinte adevarat, a reusit sa-mi implanteze in creieri, si mie, doar prima parte. Si tot prima parte aveam sa mostenesc dupa el... Partea a doua... parea imposibila.

...Cum zacea cu nasul in nisip, plin de draci, reusi din nici 30 de miscari sa se ridice, cu supletea unui veritabil hipopotam. Se uita sa vada de ce s-a impiedicat... Nu se zarea prea bine. Dar cert este ca era o piatra...

Se uita la ea cu naduf si isi zic: "Bou' tot bou! Cum naiba de tocmai eu m-am impiedicat ca un prost?!"

Incerca sa se razbune si dadu cu toata setea in piatra ,cu piciorul. Oricum, nu era prima data cand dadea cu picioru’ la ceva...

"Au!" - o durere puternica ii cuprinse piciorul. "Iar am pus-o !ce dobitoc sunt !..."

Dupa ce durerea se mai ostoi, se apleca si o ridica. N-o putea vedea bine, era cam bezna... Asa cum e si acum,pe criza... Parea neteda la pipait.

"He, daca ar fi aici Georgescu i-as crapa capul cu ea! Scarba, de ce mi-o fi furat nevasta? Ba nu, mai bine i-as crapa capul lu' Popescu ! M-a dat afara din serviciu si m-a lasat pe drumuri... Ba nu, mai bine i-as sparge capul lu' Basescu, ca el e de vina pentru toate. Nu asa zice la televizor?!...

Dar daca mi-as da eu una in cap? As scapa dracului de toate... "

Obosit de atatea ganduri criminale se aseza jos,si pipaind piatra se gandii s-o arunce naibii in apa si sa scape de ea. Era obosit, era indurerat si mii de intrebari ii intepau creierul. "De ce...? Pentru ce...? De ce eu?...".Isi reaminti sa respire. Aerul sarat ii inunda fiinta. Si tot a respirat, si tot a respirat, si soarele nu mai rasarea...

A atipit la un moment dat, cu piatra in mana... Cand a deschis ochii stralucirea soarelui ce iesea maestuos din ape il orbi... Am deschis ochii !-isi spuse ... si respira... O bucurie imensa i-a inundat fiinta, simtea o stare de beatitudine pe care nu o mai simtise niciodata pana atunci. Parca era nebun... Da, era nebun. Oricum, realizase, ca nimic nu conteaza. Atunci in acel moment, a simtit o fericire interioara dincolo de orice cuvinte. "Sunt fericit ca traiesc!" - tasnea o voce suava, abia soptita ,din profunzimile fiintei sale. Sunt fericit ca sunt!" Involuntar , simti ceva in mana...A privit. In mana tinea o piatra cu multe fatete care stralucea in razele diminetii. "Da, este diamantul! In sfarsit l-am gasit!" Atunci a ales sa fie frumos, bogat si destept. Atunci a inteles ca numai de el depinde !Si-am incalecat p’o sha si te privesc acum...asa ! »

« Da,o poveste in care m-am regasit !Am trecut si eu prin starile lui Ion...In sfarsit,acum ma simt cam obosit !As vrea sa ma relaxez un pic pe fotoliu...Hai ca te las !Ma duc un pic sa ...respir ! »

Am lasat scrisul si m-am asezat in fotoliul meu favorit.Am inceput sa respir profund,pana in abdomen.In scurt timp ma simteam revitalizat. « Oare de ce ma simt obosit ?Doar fac ceva ce-mi place !Sa fie de vina calculatorul ?Vremea de afara ?...Oare ce sa fie ? »-gandeam eu,in sinea mea.

« Iar incerci sa gasesti vinovati in afara ta ?!si de ce e musai sa fie cineva vinovat ?De ce nu iei lucrurile asa cum sunt,fara a le mai judeca tot timpul !Transmuta energia,ai uitat ?Tu esti ALCHIMISTUL ! »
Vocea !Acum nu ma lasa nici sa ma odihnesc!...In fond,facu bine ca-mi aminti :EU SUNT ALCHIMISTUL !Chiar asa actionai si ma simteam mult mai bine !Ce ti-e si cu transmutarea asta a energiilor !Ce simplu e !Si chiar functioneaza !Ce mai,mishto ‘jucaria’ !Energia...Citisem undeva ca totul este energie !Absolut totul !Si ca cel care le poate controla poate face adevarate minuni !

« Lucrurile stau un pic altfel cu energia !Dar inainte de asta vreau sa-ti explic de ce te-ai simtit asa de obosit.Vrei ? »

« Mai intrebi ?Mananci calule ovaz ? »-am replicat.

« Cand ai permis cuvintelor sa curga,fara sa anlizezi ,fara sa judeci daca ceea ce scriai ‘e bine sau e rau’,practic ai adus in manifestare pasiunea sufletului tau-aceea dea se exprima.Mintea si-a facut treaba ei cuminte de traducator a ceea ce simteai tu cu sufletul tau,dar la un moment dat s-a simtit cam stinghera pentru ca nu-si mai facea treburile ei cu care era obisnuita :sa controleze-pentru ca nu-i asa ,ea e sefa !-sa judece-ai observat ca din cand in cand a mai facut-o pe parcursul procesului creatiei,sa fie pesimista,sa-ti atraga intreag atentie-ai observat ca vocea o simti ca venind de peste tot,din afara si din interior... »

« ... de undeva din zona inima-abdomen,nu pot localiza exact... »il intrerupsei brusc.

« Tu stii !Si atunci ce-a facut mintea ?Avand talent de manipulare,s-a ‘dat lovita in aripa‘ si a transmis mesajul :’sunt obosit !’.Odata primit mesajul,creierul-coordonat de catre mental,a transmis mesajul corpului :’incetiniti motoarele !somn de voie !’.Contrar adevarurilor stiintei de pana acum,am sa-ti spun ca nu corpul oboseste,ci mintea !Ea este o mare consumatoare de energie !Iti reamintesc totusi ca si mintea esti TU,asa ca nu te apuca ‘sa o iei la pietroaie’...Ea asa a fost conditionata pana acum.Mai tii minte ce ti-am povestit despre asta !Daca nu ,reia,e scris mai in urma !Acum,pentru ca tu ai decis astfel,si mintea si corpul fizic si emotiile tale trec prin schimbari pe care deocamdata nici macar nu ti le poti imagina.Schimbarile globale,cosmice-stiu ca ai citit si despre astea-reflecta in fapt schimbarile fiintei umane ca veritabil microcosmos.Cand constientizezi si respiri,practic permiti ca aceste schimbari sa se desfasoare.Cu cat opui mai multa rezistenta judecand si incercand sa intelegi cu mintea ce se petrece,cu atat durerile se intetesc,iar suferinta-i ‘cat casa !’.Apropo de durere,sa stii ca nu este necesara !Nici suferinta nu e necesara !TU ALEGI cum sa se petreaca procesul schimbarii :USOR sau dificil !Stresul nu este altceva decat opunerea la schimbare.Cu cat PERMITI energiilor sa curga,cu cat esti mai DESCHIS cu atat transmutarea lor se face mai usor !Vezi,ALCHIMISTUL ! »

« Oau !Mi-a intepenit curu’ pe scaun si... »

« Si ti-e si sete,te taie pisharea,vrei sa tragi ‘o bimba...Stiu !Vezi mintea ?!Exact cum iti povesteam ! »-ma intrerupse vocea.

« Cum le stii tu coane pe toate !Da’ de unde naiba le stii ?Doar nu din...ziare ! »-ma infipsei putin eu.

« Stai linistit !nu din ziare...Stiu pentru ca STIU ! »

« Hopa,bre !Stii pe naiba,sa vezi daca ai fi in trup fizic ca mine,daca ai m-ai face-o asa, pe atotstiutorul ! »-am continuat frustrat.

« Si cine ti-a spus tie ca eu nu sunt chiar ACUM in trup ?Esti atotstiutor ? »

Ma lasa ‘masca’ ! « Acum, tu esti in trup ?Bine,da’ nu-l vad ! »

« Si mai stiu pentru ca am parcurs deja drumul asta ! »-continua fara sa-mi dea un raspuns.

Ceata era totala !Nu mai intelegeam nimic !

« Vezi !Astai cusurul tau,vrei sa intelegi tot.Ti-am spus mai devreme,mintea vrea asta !Tu incepe doar SA SIMTI !Adica coboara doar o juma’ de metru mai jos...si SIMTE !...Hai sa-ti spun o poveste !Vrei ? »

Ma uitam tamp la el si abia ingaimai :Ihii !...Asta a fost cea mai inteligenta reactie a mea pe care i-am putut-o oferi in acel moment...

« Asculta :Uncersetor isi facea veacul,stand la malul marii pe un pres cat era ziulica de mare.La inceput s-a dat olog de ambele picioare,pentru a starni mila celor din jur.Cum deverul era mare-multa lume se perinda p-acolo,zi sau noapte-omul nostru n-a mai plecat de acolo niciodata.Ii era teama sa nu-l vada cineva ca poate merge.De atata stat,picioarele ii paralizara dupa o vreme.Asa ca acum avea si motivul mult dorit.

-De 30 de de ani vin cu familia prin locurile astea,iar tu nu te-ai miscat niciodata din locul asta-i se adresa un barbat carunt,dar bine facut.

-Macati-as gura matale,sunt olog.Da-mi si mie ceva ca nu ma pot misca din loc !Pupati-as picioarele !

Ti se pare cunoscut limbajul ?Nu,nu era tigan de fel !Preluase acest limbaj pentru a-i manipula mai usor pe fraieri-pardon am vrut sa spun milosi (unii care isi cumpara,cred ei,cu catiava firfirici intrarae in vestitul ,dar de nimeni cunoscutul rai...).Apropo,altii fac si biserici,crezand ca astfel il pacalesc pe Mosu’...

- Si tu n-ai mers niciodata ?-continua sa-l descoasa barbatu’.

-


Fericicirile celui ce ESTE...

Fericit cel ce ce a constientizat CINE ESTE cu adevarat !

Fericit cel ce RESPIRA constient !

Fericit cel ce are COMPASIUNE fata de fiinta sa !

Fericit cel ce ALEGE sa experimenteze ce doreste sa traiasca in viata sa!

Fericit cel ce SIMTE,dincolo de cuvinte !

Fericit cel ce traieste ACUM si AICI !

Fericit cel ce are INCREDERE totala in fiinta sa !

Fericit cel ce IMPARTASESTE celorlalti din adncul inimii sale !

Fericit cel ce simte ca este intreg,complet si suveran !

Caci el ESTE CEL CE ESTE !

Razi !!!

« Ia lucrurile in serios,nu mai rade atata,ca vei plange mai incolo... »-ni se spune inca din copilarie...Si cand ajungi la maturitate esti sobru,cu o fata trista de si tu cand te vezi in oglinda iti vine sa o iei la sanatoasa...

Acesta e modul in care mintea,ratiunea este cea care iti conduce viata.Deci asta e ego-ul.Acum l-ai constientizat !Este sursa ta de nefericire,tristete,depresie,confuzii si multele indoieli.

Deciziile ti le iei analizand datele problemei,judecand avantajele si dezavantajele.Dar cu permanenta grija de parerea celor din jur.Ca doamne fereste daca iesi din turma,paria te vor numi si te vor ostraciza...

Si astfel faci studiile care TREBUIE,te casatoresti cu cine TREBUIE,iti iei jobul care TREBUIE,iti tragi casa care TREBUIE,faci atatia copii cati TREBUIE,si ai sa mori cand TREBUIE...Iar la un moment dat...naspa !!!...constati ca nu duci viata care vrei...Nu-ti place jobul pe care il faci...,parca ti-ar fi placut alta meserie...,si sotul/sotia –« cum dracu de-am dat tocmai de asta... »,iar copii, « niste tampiti...cu cine or fi semanand...cu mine nu in orice caz... »Simti un gol interior imens,esti trist pentru ca simti ca-ti lipseste ceva...

Da,lipsesti chiar TU din viata ta...Cioc-cioc...sunt eu,VIATA...e cineva acasa ?...Hello...unde esti ?...

La slujba...ai de rezolvat aia sau ailalta,care oricum nu suporta amanare...Acasa...of...imi trebuie bani pentru...si pentru... La tv...e criza....si daca...iti vei pierde slujba...Si daca...Si daca...Si tot sasa ca in vestita poveste a prostului,cu drobul de sare...Nu,desigur,nu tu esti prostul...ci...ceilalti !

Daca nu vei mai avea bani sa...

« Ce haos !...Ce viata de tot cacatul !... »-iti spui adesea,si te intrebi cand se vor sfarsi toate acestea...

Acum !...ACUM !!!...Da,ai inteles bine A-C-U-M !Nu maine ,nu poimaine,nu in 2012,nu la a doua venire a nu stiu cui...

ACUM !Opreste-te si deschide usa inchisorii in care te-ai bagat !

ACUM !Elibereaza-te de ganduri si coboara in inima si SIMTE !

ACUM !Ai curajul sa-ti spui ca singurul responsabil pentru viata ta,ESTI TU !

ACUM !Elibereaza-te de povara trecutului !Iarta-i pe toti,dar mai ales iarta-te pe tine !

ACUM !Alege ce simti tu ca te-ar face sa te bucuri de viata si fa !

ACUM !Ai incredere totala in tine !Atat timp cat actionezi din inima,nimic nu e corect sau gresit !

ACUM !Zambeste !

ACUM ! Razi din toata inima !Nu mai lua nimic in serios !Totul e doar un joc !

Asa ca JOCA-TE FRUMOS!

Creatorul vietii tale esti Tu!

M.expeSial

Anthony Quinn - I love you

Povestea mărului care făcea mere

A fost odata intr-un loc plin de verdeata si cu flori multicolore, un mar care face mere. Mari. Rosii. Gustoase, de-ti lasa gura apa!Da, marul nostru facea mere! Voi stiti destui meri care nu fac mere, ci doar umbra!...

Prin apropiere, trecea un drum, batut adeseori de trecatori. Primavara marul nostru inflorea si radia parfumul florilor sale, pe o distanta de multe poste. Spre sfarsitul verii crengile atarnau sub povara fructelor grele si dulci.

Anotimpurile se perindau. Trecatorii asisderea. Rar se mai oprea cate unul si il admira, bucurandu-se de o asa frumusete... Cei mai multi erau preocupati de problemele lor si treceau ingandurati, cu ochii infipti in tarana, taman pe langa frumosul mar. Altii, mai indrazneti, mergeau de rupeau cate un mar - doua si se infruptau, fie pentru a-si potoli foamea, pe nemestecate, fie savurand dulceata fructului...

Rar, ca sa nu spun mai deloc, cate unul, prin nu stiu ce miracol, multumea cu inima sau cu glasul, maretului copac...

Cei care gustau din fructele copacului deveneau mai voiosi, mai bucurosi, mai cu chef de viata!

De cele mai multe ori, obositi de povara calatoriei, se opreau si se infruptau din fructele pomului. Bineinteles, de cele mai multe ori, uitand sa ii multumeasca... Altii, care multumeau, se simteau indatorati...si atat!

Unul sau doi, cand venea primavara, treceau pe la marul nostru ,ii mai turnau o galeata,doua, de apa, la radacina, ii mai curatau crengile uscate sau vreo omida care se aciua prin crengi.

Cei care apucasera sa guste din fructele pomului, simteau din cand in cand, atunci cand se aflau in treburile lor, cine stie pe unde, un dor imens fata de mar...Si-si propuneau sa treaca in timpul cel mai scurt pe la el ,sa il mai vada. De regula, pentru a mai gusta un mar, doua, si atat!

De multe ori, acestia il intampinau pe mar, strigand in gura mare: "Vai, ce dor mi-a fost de tine, cat de mult te iubesc!"

Dar...dar, niciodata, nu l-au intrebat, sau nici macar nu le-a pasat, daca marului ii era dor de ei...

Si marul tot crestea si inflorea si rodea... Si multumea prin parfumul lui si prin roadele sale dulci si gustoase. Cui?Nu se stie!Doar multumea ...ca ESTE!

Iar trecatorii se perindau, cativa il admirau, altii nici nu il vedeau, iar ceilalti se multumeau sa se bucure de roadele lui...

P.S.: Gurile rele spun ca prin zona era un mos cam ciufut - poreclit Gigi Duru’ - care daduse veste, ca celui care indrazneste sa muste din vreun mar, i se va intampla nu's ce nenorocire...

Poate ca din cauza fricii, cei care mergeau cu nasul in tarana nu dadeau atentie marului. Iar altii,mai incapatanati... nimic...Batman!, !Batman!!!

Creatorul Vieţii tale Eşti Tu!

M.EXPESIAL

Povestea lui Gheorghe

Gheorghe a lu'Imparatu îl strigau cei din sat. Nu se stie de unde şi de ce îi venise numele ăsta.

Maria, soţia lui, femeie harnică şi de casă,trebăluia cât era ziua de lunga prin gospodărie. Se grijea de casă şi de cele două fiice.

- Auzi, fă Mărie, iar am visat visul ăla ,zise Gheorghe, fumând pe vine, gânditor.

- Du-te mă, dracu' de aicea, du-te mă şi munceşte şi adă bani şi nu mai fii visător,că o sa umblăm rupţi în cur toată viaţa!

- Fă.., cât de proastă eşti, n' ai pic de simţire în tine! Te-ai făcut cât malu' şi nu iţi mai ajunge!

Şi Gheorghe fuma gânditor uitându-se spre zări numai de el ştiute. De la o vreme era tot mai abătut. Simţea că îi lipseşte ceva, şi nu ştia ce. La lucru se ducea cu sila. Lucra argat la un boier în sat. Lovele lua dupa mila boierului, iar lui Gheorghe şi alor lui ,abia le ajungea cât să trăiască de la o lună la alta.

- Fă, am să îmi pun într-o zi capăt zilelor! Nu mai pot aşa, zicea din când în când Gheorghe. Dă-o dracului de viaţă, că asta nu e viaţă!

- Mă Gheorghe, zicea nevasta-sa, tie trebuia sa îti spună a lu' Nebunu, nu a lu' Imparatu...

Si Gheorghe ofta şi se visa, ce credeti voi ca se visa, se visa Imparat...

De amu, auzi ca în sat, una Marghioala a lu' Floricel, fusese prin ţari străine, la Americă, şi venise de acolo cu fumuri de împărăteasă, cam asa cum se visa şi Gheorghe.

- Fă eu tot mă duc să vorbesc cu Marghioala asta, fa, să văd ce o zice...

- Las-o mă dracului şi p-asta, că a venit cu prostii americăneşti, şi a uitat că a fost paznică la sticleti !

Intr-o zi, Gheorghe îşi luă inima în dinţi şi se duse la poarta Marghioalei şi strigă cât îl ţineau rărunchii:

- Marghioalăă,... fă Marghioală, ieşi fă ,afară!

- Ce-i bă Gheorghe, se ivi Marghioala în prag, ce vrei?

- Hai fă pîn' la birt , să bem o ţuică amâdoi şi să îmi povesteşti şi mie de alea, d-ale tale, americăneşti...

- Ce să îţi zic eu ţie bă Gheorghe, dă-te dracului să te ia, că tu şi aşa eşti cam prost. Şi... chiar dacă ţi-o zice, tot nu le-ai pricepe. Şi nu ma’-mi zice Marghioala, că pe mine acum, mă cheamă Gina .

- Gina Lalobrijida,fa?! Te-ai americănit şi tu! Te-ai dat dracului!

- Vezi bă Gheorghe, bou' tot bou. Iţi zisei eu că eşti cam prost. Şi în plus, am dat şi o groază de parale pe unde am fost. Ce-oi vrea bă, să vărs guşuliţa la tine, pe moacă? Da' ia stai! Nu mâine, da', poimâine, că e şi Floricel acasă, chem doi-trei din sat, să le povestesc - poate or pricepe şi ei cum e să fii împărat. Da.., Gheorghe.., costă!.. costă!!

- Şi cât costă fă?

- Mmm...de, ce să zic, o căruţă de ştiuleţi. Spuse Marghioala, alias Gina, uitându-se tâmp în ochii lui Gheorghe.

- Fă...hă, hă! Eşti nebună? Păi atâta îmi plăteşte mie boierul pentru trei luni de muncă. Şi ce muncă!

- Dacă vrei Gheorghe, tu alegi! Şi îi întoarse curu' şi plecă...

Acuma Gheorghe se uită lung la ea, se uită în jos, se uită în sus şi scuipă cu putere:

- Ptiuu! Băga-mi-aş!... şi se întoarce abătut,călcând de două ori în loc,pe uliţa ce ducea către casa lui.

Cum îl văzu Maria tăcu şi îl lăsă într-ale lui, ştiind că este într-una din fazele alea proaste, care la femei se cheamă într-un fel, da' la bărbaţi, cum s-o fi chemând?

- Fă Marie, vreau să îţi zic ceva.

- Ia zi, mă Gheorghe.

- Fă, mai avem ştiuleţi în hambar?

- Gheorghe, hambarul e plin, ca ştii ca eu sunt mână strângătoare şi nu mână largă ca tine...

- Fă, grijania mamii ei de viaţă, m-am gândit să mă duc la Marghioala, şi cică se mai adună vreo doi-trei şi că ne învaţă şi pe noi cum e să fii împărat ... ăăă, de alea care a învăţat ea, pe la Americă.

- Doamne, Maica Precistă! După ce că erai nebun, te-ai şi tâmpit! Băi Gheorghe, tu bou ai fost, bou ai să mori! Nu mai visa mă, cai verzi pe pere ţi!

Gheorghe tresări. Şi-aduse aminte că şi Marghioala zisese ceva de bou, dar nu mai ţinea minte ce...

- Nu vezi nici măcar un ştiulete, bă Gheorghe. Du-te şi te culcă!

- Fă, da’ mie mi-e foame...

- Luate-ar dracu şi pe mine şi pe tine..., toată ziua îmi ceri crăpelniţă că nu te mai saturi...Şi te-ai făcut şi cât şifonierul!

Era sătul de ceartă cu Maria, Gheorghe... O iubea... Şi ştia că şi ea il iubeşte... Da’ nu putea să îl înţeleagă...

- De unde naiba să înţeleagă ea, când nici eu nu mă înţeleg. Ce o fi cu mine?

Şi îl umplea oftatul, şi ieşea pe prispă, şi fuma ţigară de la ţigară...

Acum ce să o mai lungim...Gheorghe nu pupă nici un ştiulete de la Maria şi nu reuşi să se ducă a treia zi, la Marghioala, zisă Gina.

Trecu o săptămână şi se întâlni cu Ion la birt.

- Păi bă, Gheorghe, îl apostrofă Ion cu o privire de sus. Ce-ai fost bă prost, şi nu ai venit alaltăieri? A fost ca în poveşti la Gina!...

- La cine mă, la care Gina? se uită Gheorghe tâmp la Ion.

- Gina băă, aia care fu Marghioala mai 'nainte.

- Aaa, nu mai pune bă şi tu sare pe rană, zise Gheorghe cu durere.

Şi din vorbă în vorbă îi povesti câte ceva,ce auzise alaltăieri când le spusese Gina, fostă Marghioala. Şi după două ţuici băute, pe parcursul a câteva ceasuri, plecă încântat acasă, mult mai treaz decât venise...

Şi întâlnirile cu Ion se repetară. Ion care va să zică, îi zicea aşa cum se pricepea el că înţelesese lui Gheorghe, ce înseamnă să fii împărat. Vorbeau mai pe şoptite,că dacă îi auzea lumea din jur, precis îi lega şi îi ducea la balamuc... Si mai încântat fu Gheorghe ,cand primi prin poştă nişte cărţi pe care le comandase el, ce aveau legătură cu nebunia lui de a fi împărat.

Azi aşa, mâine aşa, câte ceva se mai schimbă în viaţa lui Gheorghe. Găsi un alt boier, care îl plătea mai bine, dar el tot argat se numea! Acasă, copiii mâncau mai bine, se îmbrăcau mai bine...Maria, chiar dacă o făcea pe chioara şi nu recunoştea, vedea că viaţa lor începe să devină mai bună.

Ba la o vreme, când se mai ajunseseră, o convinse pe Maria să meargă împreună la Gina, fostă Marghioala, paznică la sticleţi ,şi ascultară ce le povesti aia. Chiar şi Mariei îi plăcu, iar Gheorghe, nevoie mare, parcă era alt om!

De aceea, îi trecea prin cap lui Gheorghe că tare deştept e, că le cam ştie pe toate... Citise, auzise, ba mai mult fu şi la oraş, unde nişte americani veniseră tocmai din zările îndepărtate să le vorbească oamenilor. Nebunii de genu’ ...că ei sunt impăraţi, da’ că ei nu ştiu şi că nu-şi mai amintesc... Acolo... cărţi... Vânduse ştiuleţi, munca lui pe juma’ de an, da’ în nebunia lui se simţea bine! Fusese şi bolnav în câteva rânduri, aşa şi Maria... de vreo două ori şi copii... şi făcuse ce au auzit ei pe la americani, p-acolo, şi chiar le prinse bine... şi nu avură niciunul dintre ei nevoie de doftor.

Zilele treceau şi nopţile treceau...Si uneori, Gheorghe se simţea Impărat şi, vezi Doamne, chiar era...Da’ nu ţinea mult ,că îl podideau găndurile, aşa cum ziceau americanii... şi tot ţăran prost şi obidit se simţea după vreo trei zile...

Nu după multe luni, se duse iar la oraş, cu Maria. Că, iar veniră americanii şi mai veniră cu una, nu ştiu cum o chema, unii o strigau "doctor" şi tot îi trăgea cu respiraţia...

- Hm! respiraţie, lasă bă, Gheorghe, da’ ce nu ştim noi să respirăm?... îl lua în tărbacă câte un marţafoi din sat când se întâlneau la birt.

- Nu ştii bă, că eşti prost! Dacă vrei, îţi arăt eu într-o zi cum se respiră... zicea cu năduf Gheorghe, care de aceea se dădea superior celor cu care vorbea...

De altfel, parcă era un fel de boală... Care mai de care învăţa despre nebuniile cu a fi împărat,se credea mai împărat decât celălalt... Chiar şi ei între ei... Lu’ Gina nu îi mai ajungea nimeni cu prăjina la nas! Şi mai era una Sanda a lu’ Sonatu, care îi tot ţinea pe americani la ea, când veneau.

Şi mai tot timpul, Gheorghe al meu, tot respira, că de acum începuse chiar să îi placă. Şi lu’ Maria îi plăcea, când avea chef să mai asculte proveştile năzdrăvane pe care le debita Gheorghe...

Mai curse apă pe Dunăre, cât să umple o jumătate de mare, şi Gheorghe al nost’ începu să îşi dea seama că nu este împărat şi nici ţăran... sau că este şi împărat şi ţăran...sau că este...

Şi de atunci şi până azi, Gheorghe stiu că, lucrul cel mai la-ndemana cu putinţă, era să trăiască simplu, fiecare clipă a vieţii...

Că oricum... nu contează!

Creatorul Vieţii tale Eşti Tu!

M.EXPESIAL

 

Farmecul călatoriei, sau, destinaţia nu contează

A fost odata, ca niciodata...

Ba nu! Incepem altfel...

Era pe la cantatul cocosilor, cand ziua cauta din rasputeri, sa mijeasca din mrejele intunericului... era cam ca acum cand e criza... Mergeam agale pe malul marii, asteptand nerabdator ca soarele sa se iveasca din imensitatea neguroasa a apelor. Faceam cativa pasi, ingandurat, si mii de intrebari imi sunau in cap de simteam ca mi se increteste mintea... Din cand in cand, imi aminteam ca nimic nu conteaza si respiram profund aerul sarat al brizei marine... Asta ma facea sa ma simt mai bine!

Ma mai opream si scrutam orizontul ,enervandu-ma din cand in cand: " Ce dracului nu mai rasare soarele asta odata?!" Frigul ma strangea tot mai tare. Cand durerea era mai acuta, incercam sa respir... Dupa cativa pasi era iarasi,mai bine...

Mai facui cativa pasi si...deodata, ma impiedicai, cazand cu nasul in nisip, de parca se cutremura pamantul sub greutatea mea de elefant. "Baga-mi-as picioarele in ea de viata! Ce viata de cacat duc!..."

Tata avea o vorba: "Decat sarac, prost si urat, mai bine frumos, bogat si destept!" Din pacate, toata viata lui a trait doar prima parte a zicalei. Si ca un parinte adevarat, a reusit sa-mi implanteze in creieri, si mie, doar prima parte. Partea a doua, parea imposibila...

Cum zaceam cu nasul in nisip, plin de draci, reusesc din nici 30 de miscari sa ma ridic, cu supletea unui veritabil hipopotam. Ma uit sa vad de ce m-am impiedicat... Nu se zarea prea bine! Dar cert este ca era o piatra...

Ma uit la ea cu naduf si imi zic: "Bou' tot bou! Cum naiba de tocmai eu m-am impiedicat,ca un prost?!"

Incerc sa ma razbun si dau cu toata setea cu piciorul in piatra. Oricum, nu era prima data cand dadeam cu picioru la ceva...

"Auuu!" - o durere puternica imi cuprinse piciorul.

"Iar am pus-o, baiatu’ lu' baiat destept, frumos..."

Dupa ce durerea se mai ostoi, m-am aplecat si am ridicat-o. N-o puteam vedea bine, era cam bezna... Asa cum e si acum... Parea neteda la pipait!

"He, daca ar fi aici Georgescu..., i-as crapa capu’ cu ea! Scarba, de ce mi-o fi furat nevasta? Ba nu, mai bine i-as crapa capul lu' Popescu... M-a dat afara din serviciu si m-a lasat pe drumuri! Ba nu, mai bine i-as sparge capul lu' Basescu, ca el e de vina pentru toate!Nu asa zice la televizor?!...

Dar daca mi-as da eu una in cap? As scapa dracului de toate... "

Obosit,de atatea ganduri criminale, ma asezai jos si pipaind piatra ma gandii s-o arunc naibii, in apa si sa scap de ea...

Eram obosit, eram indurerat si mii de intrebari imi intepau creierul... "De ce...? Pentru ce...? De ce eu?..." Mi-am reamintit sa respir! Aerul sarat mi-a inundat fiinta!Si tot am respirat, si tot am respirat, si soarele nu mai rasarea...

Am atipit cu piatra in mana... Am deschis ochii,orbit de stralucirea soarelui ce iesea maestuos dintre ape... Am deschis ochii... si am respirat...

O bucurie imensa mi-a inundat fiinta, simteam o stare de beatitudine pe care nu o mai simtisem niciodata pana atunci... Parca eram nebun... Da, eram nebun! Oricum, realizasem, ca nimic nu conteaza!... Atunci, in acel moment, am simtit o fericire interioara dincolo de orice cuvinte.

"Sunt fericit ca traiesc!" - tasnea o voce suava,abia soptita,din profunzimile fiintei mele...Sunt fericit ca sunt!"

In stantaneu, am simtit ceva in mana...Am privit... In mana mea se afla o piatra cu multe fatete, care stralucea in razele diminetii.

"Da, este diamantul! In sfarsit l-am gasit!" Atunci am ales sa fiu frumos, bogat si destept... Atunci am inteles ca numai de mine depinde!

Creatorul Vieţii tale Eşti Tu!

M.EXPESIAL

 

Cât costă un minut?

Era un domn elegant, bine îmbrăcat, numai costumul costa vreo 15.000 de dolari. Purta pantofi de marcă, şi ăştia vreo 5.000 de dolari. Iar ceasul, ceasul doar... 10.000 dolari. Ce mai, avea o avere numai pe el! Portofelul, burdusit cu carduri Gold. Toţi il stiam ca ‘mister’ Rich! Prietenii apropiaţi îi spuneau T.M -‘ Time is money!’.

- Conform veniturilor mele, eu câştig pe oră, 10.000 de dolari, spunea el. Aşa işi incepea discuţia când vreo persoană îi cerea consultanţă. Mr. Rich era consultant. In ce? In de toate!Afaceri de tot felul, brocheraj, alte informaţii pe care le obţinea pe căi mai mult sau mai puţin oculte.

- Şi cum iţi spuneam, ora mea de muncă costă 10.000 de dolari!

- Da, dar… ştiţi…, eu vă solicit doar 10 minute din timpul Dumneavoastră…

- Time is money, dragul meu! Imparte suma la 60, înmulţeşte cu 10, îmi dai 50% acum şi 50% la sfârşit.

Daca „deal-ul” se facea,Mr.Rich încasa frumosul comision, conform condiţiilor pe care le impunea.

Unii oameni în spatele lui făceau tot felul de.. socoteli: „Pai, dacă ăsta munceşte 12 ore pe zi, înmulţit cu 10.000 de dolari ,înmulţit cu 25 de zile… Uauu!…O avere!

Treburile nu stăteau chiar aşa... Mr. Rich nu muncea întotdeauna 12 ore pe zi, sau 25 de zile într-o lună. Mai avea şi timp liber!

Era o dimineaţă geroasă de iarnă. Mr. Rich tocmai cobora din limuzina sa de 150.000 dolari, făcu câţiva paşi şi …deodată, poc! Alunecă şi rămase întins pe trotuar, fără cunoştinţă. Mr Rich, era la pământ...

Nici nu apucă să atingă asfaltul,că Mr. Rich se trezi într-o lumină strălucitoare, puternică, orbitoare…iar o Voce caldă, îi şopti:

-Bine ai venit, dragul meu, Mister Rich!

-Ce e, unde mă aflu?

-In Lumea…adevărată...,şopti călduros Vocea…In lumea ‘de dincolo’, aşa cum o numiţi voi, oamenii.

-Doar... nu am murit?!

-Dacă vrei, spuse Vocea, poţi să spui şi aşa. Deşi, în mare parte nu e un adevăr. Dar pentru lumea ta,da,ai murit..., iar în lumea asta, doar ce te-ai născut.

-O…shet!!! Chiar am murit? Fuck me!

-Naiba nu te-a luat! Dar…, dacă vrei tu…da, ai murit.

-Dar eu nu vreau să mor! strigă din răsputeri Mr. Rich.

-Da. Poate în mintea ta, nu vrei să mori. Dar Sufletul ţi l-ai întrebat?

-Auzi, nu mă lua pe mine cu rahaturi d-astea...Ce e aia suflet? O prostie! Pentru toţi mâncătorii de căcat!

-Te-ai întrebat vreodată ce este acela… Suflet? şopti Vocea.

-N-am avut timp să mă ocup de chestii d-astea mistice. Numai bolnavii mintal se ocupă cu chestii de astea şi… stau şi cerşesc pe la colţurile străzii sau umblă rupţi în cur pe stradă... Si ştii ce? Termină dracului cu prostiile astea odată, şi lasă-mă să ies din acest vis urât!

-Vis, ai spus? zise Vocea.

-Da, vis. Un ceva... o iluzie împuţită!

-Da, dacă vrei, poţi să îi spui şi iluzie, adăugă Vocea.Dar ce ai trăit până acum, cum numeşti?

-He, he, he, he!... Realitate! Pură realitate! Am casa mea cu 12 camere, am o limuzină ultimul tip, am câteva milioane în cont... Mă îmbrac în ton cu moda, învârt femeile pe degete, da, asta e realitatea!

-Bun, deci îţi vrei realitatea înapoi? spuse Vocea.

-Da, şi... mai repede... că nu am timp! Time is money!

Mr. Rich auzi un râs cu poftă ,dar nu ironic:

-Ha, ha, ha…ha, ha, ha!… şi crezi tu că <time is money>?

-Da! Şi hai odată mai repede, la orele 11,00 am o întâlnire de afaceri foarte importantă!

-Da?!Si acum cât e ceasul?

Mr. Rich, cu un gest nervos, îşi privi ceasul de aur…

-E…e…eee… fuck-me! E 10!!! Stai puţin… Păi atât era ceasul când am coborât din limuzină... Stai aşa…Dar, noi stăm aici de vorbă de ceva vreme, cum adică, e tot... 10?!

-Nu, dragul meu!.

La auzul acestor vorbe Mr. Rich simţi o căldură plăcută care îi inundă întreaga fiinţă...

-Nu, dragul meu, căci nu există timp, şi apropo, cât spuneai că valorează ora ta?

-10.000 de dolari.

-Şi, cam cât timp ai vrea tu,să mai stai în realitatea ta?

-Mmmm.…oricum pot să îţi plătesc! Am cardurile la mine!

-Ok! Dar aici nu sunt bancomate , nu sunt bani, şi oricum, cardurile şi banii, aici nu au nici o valoare.

-Dar, tu, cine eşti? strigă Mr. Rich din toţi rărunchii...

-Eu?... Eu sunt Tu...

Aici se opreşte povestea mea... N-am mai auzit ce au discutat.Eram grabit sa ajung la o intalnire importanta...’Time is money!’

Cine ştie? Poate îţi faci tu timp să asculţi…

Creatorul Vieţii tale Eşti Tu!

M.EXPESIAL

Zbor deasupra unui "cuib" de ...elefanti

La circ, puiul de elefant este legat de un tarus. Cand creste si devine matur, elefantul este legat tot de tarus. Cu o simpla smucitura, elefantul ar putea smulge tarusul, si… s-ar putea elibera, dar nu o face...In mintea lui el crede ca nu o poate face... Asa a fost obisnuit !

Opreste-te si si fii propriul observator! Ce te impiedica sa fii LIBER si sa faci in viata ce-ti place, ce te bucura? Ce te tine legat?

Ti s-a repetat cand erai copil «ca nu esti in stare de nimic»?! Azi ai mereu senzatia ca esti un/o ratat/a! Ti s-a spus «vai, manca-l-ar mama de destept, ce frumos vorbesti, avocat ca mine vei deveni...sau...!», iar azi ti-e teama sa nu cumva sa dezamagesti pe cineva?! Chiar daca urasti meseria pe care o ai !

«Toti barbatii sunt ..., iar femeile toate sunt...» -e motto-ul care ti s-a repetat la nesfarsit! Si te miri ca esti singur/a azi, ca nu poti intemeia un cuplu?!

«Chiar daca muncesti pe branci, tot sarac ai sa fii! - spunea cu obida tatal seara, cand, rupt de oboseala, venea de la munca...». Iar tu o duci tare prost cu banii azi?! Dar si tu muncesti pe branci...si abia daca reusesti sa-ti platesti darile...

«In viata trebuie sa ai carte ca sa ai parte! »-am invatat la scoala.Si tu ai...multe diplome,dar ce folos,ca tu ai fost primul concediat,ca vorba aia « ai pile,ai parte...»!

«Lasa mama, numai plange, toti suntem grasi in familia noastra...»- incerca mama sa te linisteasca, cand veneai acasa plangand, ca amicii de joaca te umileau, ca arati ca un hipopotam... Iar azi iti chinuiesti corpul cu diete care mai de care mai sofisticate si... nimic, tot gras/a esti!

“Ba esti prost ca noaptea! Uite-te la var-tu ce destept e...citeste ziarul de la cinci ani...”-tipa la tine tatal enervat. Iar azi ai complexe de inferioritate, si ti se pare normal?!

«Sa nu te mai aud ca pui intrebari despre sex-iti strigau mama sau tatal-e rusine, lasa ca ai timp de prostii cand vei fi mare...». Preotul ti-a spus ca omul e facut in pacat, deci sexul e pacat... Iar profesorii, nici macar nu ti-au spus ceva in legatura cu sexul. Oricum ti-au dat de inteles ca e ceva tabu. Iar azi nu stii de ce ai probleme sexuale?!

«Fii ascultator, sa nu iesi din vorba parintilor, stiu ei mai bine ca tine ce este bine pentru tine! Asculta-ti pofesorii, ei stiu ce spun, nu raspunde obraznic!» «Esti robul lui Dumnezeu!»-ti se spune la biserica. Si azi te calca toti in picioare... Duci o viata de sclav-pardon, sclavilor li se asigurau hrana si adapostul, tu trebuie sa ti le procuri singur!-si te-ai obisnuit ca unul mai incuiat, dar cu pile, sa-ti fie sef. Sau unul, pe care il vezi ca nu e cu nimic mai presus ca tine, sa-ti ranjeasca in nas si sa ceara facilitati de la stat-adica tot din banii tai - ca el «creeaza» locuri de munca si-ti asigura tie o paine…

«Trebuie sa te temi de dumnezeu, ca altfel iadul te mananca!»-tuna si fulgera unii preoti. «Sa-ti fie frica de sef, ca la el e painea si cutitul!»-te-au invatat ‘de bine’ parintii. «Teme-te...teme-te...»-iti transmit ca mesaje intreaga mass-media... Si tu traiesti o viata de cosmar, sub imperiul fricii...

Sa mai continui...?

Trebuie, reguli, legi, frica-sunt verigi ale lantului cu care dragul meu «elefant», esti legat inca din copilarie, de un simplu… tarus. Acesta e iadul in care traiesti! Ce poti face este doar sa te rupi de acel tarus! Daca TU VREI asta cu adevarat! Cum? Renunta la a te mai lasa condus de unul si de altul si asuma-ti responsabilitatea propriei vieti! Ia-o in directia pe care o doresti! Nici o directie nu e gresita! Elibereaza-te de conditionarile si limitele care ti-au fost impuse, inca din copilarie pana azi-mai sus ti-am amintit cateva dintre ele –, si ...asuma-ti ZBORUL in necunoscut!

Da, si elefantii ZBOARA… daca vor!

Fii ceea ce-ti place sa fii, fii ceea ce ai visat sa fii!

FII TU!

Creatorul Vieţii tale, Eşti Tu!

M.EXPESIAL

 

Valoarea omului: intre VIP si "NOBODY"

Am citit undeva ca energia unui organism uman ar putea pune in functiune peste 10.000 de becuri. Iar daca s-ar crea o uzina similara sistemului nervos uman, aceasta ar ocupa cateva zeci de hectare. Atentie! Doar a unui singur om - indiferent cine este sau ce face el in viata de zi cu zi. Oare de cate hectare am avea nevoie pentru cei 6,5 miliarde de oameni?! Categoric nu ne-ar ajunge pamanatul acestei planete… Si exemplele pot continua!

Oare valoarea unui om este data de opera sa facuta public? Kafka a lasat prin testament ca intreaga sa opera sa fie arsa. Executorul testamentar nu a respectat dorinta scriitorului si i-a publicat opera. Oare daca publicul nu ar fi cunoscut cartile lui Kafka, acesta nu ar mai fi fost o valoare?

In anii ‘70, doi tineri din Cluj au trimis ziarului Romania Literara doua poezii pe care le-au semnat cu un nume fictiv. Raspunsul redactorului care analiza poeziile trimise la acea data, a fost ca aceste poezii nu au nici cea mai mica importanta, neputandu-le da nici macar calificativul de mediocre. Ulterior, s-a dovedit ca acele poezii apartineau lui Eminescu, nefiind cunoscute pana la acea data.

Si atunci, ce da valoare unui om?

In traditia populara se spune ca esti om cu adevarat implinit daca ai facut o casa, te-ai casatorit, ai facut copii si ai sadit un pom. Contemporanii mai adauga la asta: o masina, doua, trei, niste case de vacanta, niste conturi grase daca se poate in euro, un job foarte bine platit, sau de ce nu o cariera politica…

Dar tot aceeasi traditie , si din ce in ce mai multi contemporani, venereaza oamenii declarati sfinti de BOR, care au trait izolati in pesteri sau in desert. Si ii vezi pe dragii nostril semeni, imbrancindu-se si suduindu-se unii pe altii la marile sarbatori pentru a prinde un loc mai in fata, in a pupa moastele sau in a achizitiona agheasma...

Oare este mai valoros un om care are religia crestina fata de un alt om de religie islamica sau …budista sau…?

Oare este mai valoros un om care traieste in SUA sau in Germania decat unul care traieste in centrul Africii?

Oare este mai valoros un om care se afla in top forbes 500 ,fata de cel care cerseste in coltul strazii?

Oare este mai valoros un om care a luat premiul Nobel, in nu stiu ce domeniu, decat nea Gheorghe cu 3 clase, care are pamantul?

Sa facem un exercitiu de imaginatie si sa presupunem ca pe Terra a mai ramas doar o mana de oameni. Specia umana este pe cale de disparitie. Care crezi ca este cel mai valoros dintre ei?

Bunurile, opera, banii, titlurile stiintifice, studiile, aspectul, varsta, sexul, rasa, nu sunt decat simple iluzii ale unei hipnoze de masa, prin care oamenilor li s-a spus ca sunt diferiti, pentru a fi mai usor de controlat si de condus… Si astfel, incet incet, oamenii au fost indemnati sa concureze intre ei! Pentru ca, au spus unii, resursele sunt… limitate... Concurenta a dus la conflict, iar conflictul, la razboi! Si astfel, oamenii au ajuns sa se urasca unii pe altii, distrugandu-se in numele unor idei tampite, inadins implementate in mintea lor de catre …cne stie cine…

Din ce in ce mai multi oameni incep sa constientizeze, unii chiar in timpul vietii - de regula in urma unui soc emotional puternic, a unei suferinte cumplite -, altii cand simt ca mai au putin de trait, ca toata lupta pe care au dus-o in decursul vietii a fost in zadar… si fara sens….Ca toate telurile, idealurile si visele lor nu au depasit de regula nevoile fiziologice de securitate, dar si de putere. Constata ca o viata intreaga, pana in acel moment, au luptat, au calcat pe cadavre, au facut compromisuri pentru a ocupa un loc cat mai sus, in piramida societatii, si totusi, indiferent cat de sus au ajuns, au vazut clar ca locul ocupat era tot de sclav, pentru ca deasupra lui, erau stapani altii …

Bucuria, linistea, armonia, pacea, fericirea sunt simple lucruri practicate de oameni in week-end sau in vacante, pentru ca nu e asa, in timpul saptamanii se munceste, pentru ca asa au fost educati. Fals!

Fiecare om, in fiecare clipa a vietii lui are dreptul sa fie fericit. - se pare ca, constitutia SUA este singura din lume care prevede acest lucru…

Fiecare om are dreptul sa fie sanatos, sa se bucure de viata, sa iubeasca, sa traiasca in armonie si in abundenta!

Dar cine sa il invete: familia, scoala, biserica, societatea? Deocamdata, nimeni dintre aceste institutii nu isi asuma aceasta responsabilitate simpla de a face omul fericit. De ce? Pentru ca tot oamenii au construit aceste institutii pe principiul "Viata e grea si dificila!".

Da, Omule, a venit timpul ca tu sa iti asumi propria ta valoare, pentru ca nimeni din afara ta, nu ti-o va recunoaste, pana cand tu nu vei face asta…

Fii tu Omule: bucuria, iubirea, abundenta, armonia! Nu amana pentru maine sau pentru 2012!

Incepe Acum!

Fii TU, OMULE!

Fii EXPESIAL!

Creatorul Vieţii tale, Eşti Tu!

M.EXPESIAL

Una e sa crezi că eşti şi alta e… să fii !

Există oameni obişnuiţi, mulţi da' proşti, cum îi consideră de regulă cei care i-au condus şi îi conduc. Oricui îi este simplu, daca au ce mânca ,ce bea şi dacă au un adăpost deasupra capului, nu mai vor altceva. De regulă ,aceştia sunt condiţionaţi mental că dacă au un serviciu, toate nevoile lor sunt rezolvate, iar cei care îi conduc, care au condus în istorie şi care îi conduc şi azi, ştiu asta: că aceşti oameni se mulţumesc cu… supravieţuirea.

Mai există o castă de oameni ce îşi spun intelectuali. Au mereu întrebări şi aproape niciodată răspunsuri. Adună multe diplome, pentru că ei cred că astfel îşi certifică un loc mai sus în societate. Critică mereu, sunt nemulţumiţi şi nu mai ai loc de ei în mass-media, unde îşi etalează pesimismul şi criticismul exacerbat cu care, de altfel, se şi mândresc.Dar n-ai sa vezi niciodata la ei ca aduc vreo solutie…

Alţii, simţind că trebuie să mai fie ceva, caută mereu în afara lor, amagindu-se cu aşteptarea că într-o bună zi vor găsi adevărul absolut. Unii dintre ei îşi chinuiesc trupul în moduri care mai de care mai cumplite, începând de la înfometare, târât pe genunchi, stat în diverse poziţii incomode până la biciuirea cu cruzime a propriului trup… Trăiesc o spaimă cumplită- că vor ajunge în iad. Sunt bântuiţi de fantaseme şi fantome, care de care mai horror, pe care ei le numesc ispite, diavoli, demoni, draci, sau mai ştiu eu ce alte etichete le mai dau... Şi-au creat un Dumnezeu dur, aspru, judecător ,înfiorându-se la ideea că într-o bună zi vor trebui să dea socoteală în faţa lui. Ba mai mult, îi sperie pe cei care fac prostia să îi asculte…

E cumplit să fii în preajma lor pentru că aruncă vorbe aspre de judecată a celorlalţi. a lumii,in general - cum le place lor să categorisească tot ce nu li se pare în neregulă-in afara regulilor lor... Prin ochii lor lumea este rea, urâtă, hidoasă, lacomă, crudă, curvă, neândurătoare - într-un cuvânt, un adevărat iad. Sunt morali în vorbe, iar când sunt singuri se dedau la tot felul de lucruri, pe care,de altfel, le condamnă în public. Da, trăiesc încă în iad şi încearcă să facă tot posibilul să îl extindă asupra celorlalţi. Uneori sunt menţionaţi în istorie drept sfinţi...

Dar nu despre cei de mai sus vroiam să fac vorbire, ci despre o categorie care se consideră mai aproape şi care într-un fel sau altul, trăiesc momente de revelaţie dandu-şi seama că tot ce au căutat o viaţă în afara lor se află, de fapt, ascuns în propria inimă. "Eu sunt cel ce sunt", repetă mental zile, săptămâni şi uneori ani în şir. Este şi ăsta un nou joc, pe care mintea l-a descoperit. E frumos să crezi că totul există, că eşti cel ce eşti, dar când te priveşti în oglindă, ce vezi? Ce simţi? Iţi place? Nu-ţi place. "La naiba, o altă zi! Mai bine nu m-aş fi trezit!". Sunt gânduri pe care le am, dimineaţa, când ma trezeste ‘sfanta pishare’. ..."Cum dracu, dacă sunt cel ce sunt, viaţa este un aşa de mare căcat?". Şi simt o durere în suflet cumplită, iar nefericirea îmi inundă gândurile şi emoţia…

Da, aţi ghicit, eu sunt unul dintre aceştia. Imi beau cafeaua, fumez câteva ţigări: "Şi acum, ce dracu să fac? Incotro să mă îndrept? Să fac..., să fac..., ...fuck-me!". Intru pe calculator, citesc câte ceva şi caut. Găsesc uneori câte un text care vorbeşte despre schimbări… Schimbările prin care trece întreaga planetă, prin care trec oameni... Da, mă regăsesc şi eu... Că şi eu trăiesc simptomele despre care se face vorbire în acele texte. Deci doare, schimbarea doare! Corpul se schimbă, mintea şi emoţiile se adaptează, se structurează, doare al naibii această schimbare! "Răbdare, ai răbdare!"- citesc prin alte texte, iar alteori o ‘voce’ abia şoptită îmi spune asta. Uneori am senzaţia că sunt un măgar pe care altcineva îl călăreşte şi are în mână un băţ (acel cineva şi nu măgarul…), de care atârnă legat un morcov. "Mergi înainte, mergi înainte!". "Inainte? Inainte… către ce?".

Mulţi ani, m-am înregimentat într-un grup de oameni care se credeau sfinţi. Nu ştiam că tocmai acei sfinţi sunt creatorii iadului. Imi plăcea… Aveam un ideal, aveam o misiune, viaţa mea avea sens. Idealul era realizarea unităţii spirituale a poporului român. Da' cine l-a întrebat vreodată pe poporul român dacă vrea să fie spiritual sau dacă vrea să fie unit? …

Misiunea mea era sacrificarea pentru acel ideal! Si fără exagerare, eu chiar eram în stare să îmi dau viaţa, la modul fizic pentru acest ideal, ba mai mult, pentru cel care îmi împlântase acest ideal în creierul meu mic şi lejer… Pe acesta îl numeam "maestru". Era un "guru" plin de frustrări, de neâmpliniri, de frici, care atinsese nişte limite ale cunoaşterii, dar îi era frică să meargă mai departe. De ce? Pentru că ştia că "a merge mai departe" trebuia să o facă singur! Pentru că ştia că "a merge mai departe" trebuia să renunţe la control şi la manipulare! Pentru că ştia că a "merge mai departe", înseamnă să renunţe la a se mai hrăni cu adepţii săi!..

Şi în acele vremuri nu mai aveam mamă, nu mai aveam tată, nu mai aveam familie pentru că erau "malefici"… Normal! Dracul vede numai draci în jur! Şi învăţasem foarte bine de la G.R.-ul meu, şi îmi formasem şi eu la rândul meu un rând de valori din care mă hrăneam inconştient…

A venit un timp în care am avut o revelaţie! Am conştientizat că pot face absolut tot ce vreau cu acei oameni, că îi pot supune voinţei mele…

Atunci a apărut întrebarea: "Eu, chiar vreau asta cu adevărat?". Mi-au trebuit câteva zile să îmi dau răspunsul tranşant: "Nu! Eu nu vreau asta! Vreau ca fiecare ‘să stea pe picioarele lui’-sa-si asume relatia cu divinul,fara intermediary…, inclusiv eu".

Iar asta a declanşat uraganul. Aici G.R.u-ul şi-a dovedit cu adevărat, conştient sau nu, că este un maestro... Ori de câte ori simţea că cineva din grupul lui nu mai putea fi controlat, folosea mijloace subversive, tipice securiştilor de dinainte de '89 şi îl lucra pe acel om care nu se mai supunea ascultării.

Şutul în fund pe care l-am primit a fost foarte dur! Am simţit că mă prăbuşesc în hăuri! In timpul căderii pe care o simţeam în mine, am avut un moment în care mi-am reamintit că am aripi. Le-am întins şi am început să zbor!

Si am priceput ca TOTUL E IUBIRE!

Creatorul Vieţii tale, Eşti Tu!

M.EXPESIAL

 

SINDROMUL PRS

Activităţile tale zilnice au la bază o listă de probleme de rezolvat, listă pe care o faci mental sau chiar în scris. Alteori lista ta prevede probleme de rezolvat pe o anumită perioadă de timp şi ,când lista se încheie, ce faci? O iei de la capăt cu altă listă! Şi astfel timpul trece, te maturizezi, îmbătrâneşti şi...când te uiţi în urmă te întrebi: Şi ce folos au avut toate acestea?

PRS - probleme, reacţii, soluţii.

Aşa eşti controlat, în acest mod ai devenit un sclav şi ai uitat să te bucuri de Viaţă! Ai uitat să trăieşti, pentru că permanent ţi-au fost create, iar dacă nu ţi-au fost create...ŢI-AI CREAT SINGUR PROBLEMELE. Şi aşa, ai trăit în foarte multe alte vieţi de până acum. Şi astfel ai devenit un adevărat "Maestru" al Vieţii Dificile.

Da, Esti un Maestru al Vieţii Dificile, pentru că te laşi condus de Minte, cea care trebuie să fie doar un instrument al SUFLETULUI tău.

Mintea … face liste, îi plac "provocările", îi place "dificilul" pentru că astfel se simte VIE: analizează, judecă, uneori proiectează VIITORUL, dar... niciodată nu îşi găseşte LINIŞTEA şi nu se simte FERICITA…

Mintea agrează şi favorizează conflictele între Interior şi Exterior, judecăţile şi prejudecăţile, criticile: PENTRU CĂ TOATE ACESTEA O HRĂNESC!

Cauţi mereu ceva în afara ta, ceva care crezi că te va face fericit!

Deocamdata, nu ai găsit (şi iti mărturisesc prieteneşte că nu vei găsi) atâta timp cât vei trăi în Iadul Minţii. Iar frica, tot aici îşi are originea: în Minte.

De aceea, deocamdată, îţi trăieşti viaţa sub semnul lui "trebuie" şi nu te ghidezi după ceea ce îţi place să faci în viaţă.

De aceea esti trist, confuz, te îndoieşti şi încă crezi că ‘mai trebuie ceva…’ - experienţă, informaţie pentru a fi fericit/ă.

OPREŞTE-TE ACUM şi AICI: respiră profund...şi simte-ţi SUFLETUL… Ai să răspunzi că nu simţi NIMIC… Minţi! Şi te minţi pe Tine! Ţi-e frică să simţi! Continuă doar să respiri! Ieşi din Minte! Renunta la ‘a analiza’,la ‘a defini’, si doar...SIMTE...Şi...atat! SI ASA ESTE.

Creatorul Vieţii tale, Eşti Tu!

M.EXPESIAL


Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro